2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTÁ2, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

REPURTÁ2, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTÁ2, repórt, vb. I. Tranz. (Rar) A-și îndrepta gîndul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Refl. Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108.

REPURTÁ1, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a cîștiga (victorii, succese). Mișcarea muncitorească însuflețită de conștiința socialistă a repurtat succese strălucite. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/3.

REPURTÁ vb. I. tr. A obține, a câștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].

REPURTÁ vb. tr. a obține o victorie, un succes. (< lat. reportare, it. riportare)

A SE REPURTÁ ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter

A REPURTÁ2 ~éz tranz. A obține o victorie, un succes. /<lat. reportare, it. riportare

A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter

repurtà v. 1. a pune într’alt loc: a repurta o sumă la pagina următoare; 2. a se transporta cu mintea: să mă report ferice la patria-mi cu soare AL.; 3. a câștiga: a repurta o victorie.

*repurtéz v. tr. (lat. reportare, fr. remporter). Cîștig, obțin: a repurta o strălucită victorie asupra dușmanilor. V. reportez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repurtá2 (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtá1 (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtá (a obține un succes) vb., ind. prez. 1 sg. repurtéz, 3 sg. și pl. repurteáză

repurtá (a-și îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. și pl. repoártă

repurtá (a-și îndrepta gândurile spre trecut) vb., ind. prez. pers. 1 repórt, pers. 3 repórtă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPURTÁ vb. 1. a câștiga, a cuceri, a dobândi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)

REPURTA vb. 1. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)

Intrare: repurta (1 -port)
repurta (1 -port) verb grupa I conjugarea I
verb (VT57)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • reportă
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • report
(să)
  • report
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • reporți
(să)
  • reporți
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • reportă
(să)
  • reporte
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • reportă
(să)
  • reporte
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
repurta (1 -port) verb grupa I conjugarea I
verb (VT60)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • repoartă
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • report
(să)
  • report
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • reporți
(să)
  • reporți
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • repoartă
(să)
  • repoarte
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • repoartă
(să)
  • repoarte
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
Intrare: repurta (1 -purtez)
repurta (1 -purtez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • repurtea
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repurtez
(să)
  • repurtez
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • repurtezi
(să)
  • repurtezi
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • repurtea
(să)
  • repurteze
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • repurtea
(să)
  • repurteze
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)