14 definiții pentru repurta (1 -purtez)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPURTÁ2, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

REPURTÁ2, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

repurta1 vr [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU / Pzi: report / E: fr reporter pad purta] 1 (Îvr) A se îndrepta cu gândul, mintea etc. spre idei, oameni, fapte (de obicei din trecut). 2 (Înv) A se întoarce cu mintea în trecut. 3 (D. gând, minte etc.) A se îndrepta spre idei, oameni, fapte (de obicei din trecut).

repurta2 vt [At: F. AARON, G. 197 / Pzi: ~tez / E: lat reportare, it riportare] A obține o victorie, un succes etc.

REPURTÁ1, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a cîștiga (victorii, succese). Mișcarea muncitorească însuflețită de conștiința socialistă a repurtat succese strălucite. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/3.

REPURTÁ vb. I. tr. A obține, a câștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].

REPURTÁ vb. tr. a obține o victorie, un succes. (< lat. reportare, it. riportare)

A REPURTÁ2 ~éz tranz. A obține o victorie, un succes. /<lat. reportare, it. riportare

*repurtéz v. tr. (lat. reportare, fr. remporter). Cîștig, obțin: a repurta o strălucită victorie asupra dușmanilor. V. reportez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repurtá2 (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurteáză

repurtá (a obține un succes) vb., ind. prez. 1 sg. repurtéz, 3 sg. și pl. repurteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPURTÁ vb. 1. a câștiga, a cuceri, a dobândi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)

REPURTA vb. 1. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)

Intrare: repurta (1 -purtez)
repurta (1 -purtez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • repurtea
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repurtez
(să)
  • repurtez
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • repurtezi
(să)
  • repurtezi
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • repurtea
(să)
  • repurteze
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • repurtea
(să)
  • repurteze
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)