2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.

report1 sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~uri / E: fr report] 1 (Fin) Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată la aceasta Si: reportare. 2 (Pex) Sumă reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior și transpusă în noi evidențe contabile. 3 Prelungire a unei operații de bursă, ajunse la termen, până la lichidarea următoare.

REPÓRT, reporturi, s. n. Trecere a unei sume (reprezentând un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată în continuare; p. ext. sumă, total reportate sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior. – Din fr. report.

REPÓRT, reporturi, s. n. (Contabilitate) Trecere a unei sume (reprezentînd un total parțial) din josul unei coloane în fruntea coloanei de pe pagina următoare, pentru a fi adunată la rîndul ei; p. ext. suma reportată sau orice sumă rămasă dintr-un calcul anterior.

REPÓRT s.n. 1. (Cont.) Trecere a unei sume, a unui total din josul coloanei în fruntea coloanei de pe pagina următoare a unui registru; (p. ext.) suma, totalul reportat. ♦ Prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare. 2. Trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în unul posterior. [< fr. report].

REPÓRT s. n. 1. trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare a unui registru; suma reportată. ◊ transfer al unui desen de pe un material pe altul, în vederea imprimării litografice. 2. amânare pe o altă dată decât cea inițial stabilită. ◊ prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare. 3. trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în următorul. (< fr. report)

REPÓRT ~uri n. cont. Trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a continua operația adunării. /<fr. report

report n. 1. transportarea unei sume la pagina următoare, într’o contabilitate; 2. operațiune de Bursă, ce consistă a continua o operațiune pentru o dată mai târzie; 3. Jur. acțiunea de a reporta la moștenire ceeace s’a primit înainte: reportul nu se poate face decât numai la succesiunea donatorului.

*repórt n., pl. urĭ (fr. report, d. reporter, a reporta). Transcrierea uneĭ sume din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare: a face un report. Această sumă transcrisă: reportu e de 1000 de francĭ. Prelungirea pînă la lichidarea următoare a uneĭ operațiunĭ ajunse la termin (la bursă). Suma plătită p. acest scop de cel care cere reportu. V. raport.

REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

repurta2 vt [At: F. AARON, G. 197 / Pzi: ~tez / E: lat reportare, it riportare] A obține o victorie, un succes etc.

repurta1 vr [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU / Pzi: report / E: fr reporter pad purta] 1 (Îvr) A se îndrepta cu gândul, mintea etc. spre idei, oameni, fapte (de obicei din trecut). 2 (Înv) A se întoarce cu mintea în trecut. 3 (D. gând, minte etc.) A se îndrepta spre idei, oameni, fapte (de obicei din trecut).

REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTÁ2, repórt, vb. I. Tranz. (Rar) A-și îndrepta gîndul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Refl. Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108.

REPURTÁ vb. I. tr. A obține, a câștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].

A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter

A SE REPURTÁ ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter

repurtà v. 1. a pune într’alt loc: a repurta o sumă la pagina următoare; 2. a se transporta cu mintea: să mă report ferice la patria-mi cu soare AL.; 3. a câștiga: a repurta o victorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repórt (sumă) s. n., pl. repórturi

arată toate definițiile

Intrare: report
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • report
  • reportul
  • reportu‑
plural
  • reporturi
  • reporturile
genitiv-dativ singular
  • report
  • reportului
plural
  • reporturi
  • reporturilor
vocativ singular
plural
Intrare: repurta (1 -port)
repurta (1 -port) verb grupa I conjugarea I
verb (VT57)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • reportă
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • report
(să)
  • report
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • reporți
(să)
  • reporți
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • reportă
(să)
  • reporte
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • reportă
(să)
  • reporte
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
repurta (1 -port) verb grupa I conjugarea I
verb (VT60)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • repoartă
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • report
(să)
  • report
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • reporți
(să)
  • reporți
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • repoartă
(să)
  • repoarte
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • repoartă
(să)
  • repoarte
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)