opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPETITOR, -OARE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

repetitor2, ~oare [At: DDRF / V: ~eți~ /Pl: ~i, ~oare / E: fr répétiteur, ger Repetitor] 1 smf (Iuz) Meditator. 2 smf (Muz) Corepetitor. 3 sn Sală de meditație (într-un internat).

repetitor1, ~oare a [At: GR. R. N. I, 69/3 / Pl: ~i, ~oare / E: repeți + -tor cf lat repetitor] (Îvr) Care se repetă (1).

REPETITOR, -OARE, repetitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

REPETITOR1, repetitoare, s. n. Sală de meditație într-un internat. Mă gîndeam la serile lungi... La întristarea cu care feciorul muncitorului din Poiana, va privi... de la fereastra repetitorului. C. PETRESCU, S. 138. Elevii se duseseră în repetitor. VLAHUȚĂ, O. A. 108.

REPETITOR2, -OARE, repetitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană care ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor date de profesori; pedagog, meditator. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, la GHICA, A. 512.

REPETITOR, -OARE s.m. și f. (Rar) Meditator, pedagog care ajută pe elevi la prepararea lecțiilor. // s.n. (Rar) Sală de meditații (într-un internat etc.). [Cf. fr. répétiteur].

REPETITOR, -OARE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sală de meditații (într-un internat etc.). 2. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. (< fr. répétiteur, germ. Repetitor)

REPETITOR1 ~oare n. Sală de meditație într-un internat. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor

REPETITOR2 ~i m. 1) Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator; preparator. 2) Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; corepetitor. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor

repetitor m. cel ce repetă, explică școlarilor lecțiunea profesorului.

*repetitór, -oáre s. (lat. repetitor, -óris. V. competitor). Persoană care ajută eleviĭ la repetițiune, care le repetă explicațiunea profesoruluĭ. (Maĭ bine zis preparator și greșit meditator). S. n., pl. oare. Repetitoriŭ.

repețitor, ~oare smf vz repetitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repetitor1 (persoană) s. m., pl. repetitori

repetitor2 (sală) s. n., pl. repetitoare

repetitor1 (persoană) s. m., pl. repetitori

repetitor2 (sală) s. n., pl. repetitoare

repetitor (persoană) s. m., pl. repetitori

repetitor (sală) s. n., pl. repetitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPETITOR s. v. meditator, preparator.

REPETITOR s. v. corepetitor.

REPETITOR s. (MUZ.) corepetitor. (~ la operă.)

repetitor s. v. MEDITATOR. PREPARATOR.

Intrare: repetitor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetitor
  • repetitorul
  • repetitoru‑
plural
  • repetitori
  • repetitorii
genitiv-dativ singular
  • repetitor
  • repetitorului
plural
  • repetitori
  • repetitorilor
vocativ singular
  • repetitorule
plural
  • repetitorilor
repețitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: repetitor (s.n.)
repetitor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetitor
  • repetitorul
  • repetitoru‑
plural
  • repetitoare
  • repetitoarele
genitiv-dativ singular
  • repetitor
  • repetitorului
plural
  • repetitoare
  • repetitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repetitor, repetitorisubstantiv masculin
repetitoare, repetitoaresubstantiv feminin

  • 1. ieșit din uz Meditator, pedagog, preparator. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: meditator pedagog preparator
    • format_quote Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, la GHICA, A. 512. DLRLC
  • 2. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: corepetitor
etimologie:

repetitor, repetitoaresubstantiv neutru

  • 1. Sală de meditație într-un internat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mă gîndeam la serile lungi... La întristarea cu care feciorul muncitorului din Poiana, va privi... de la fereastra repetitorului. C. PETRESCU, S. 138. DLRLC
    • format_quote Elevii se duseseră în repetitor. VLAHUȚĂ, O. A. 108. DLRLC
  • 2. Aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic. MDN '00
  • 3. Fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.