22 de definiții pentru repetitor repetitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

repetitor1, ~oare a [At: GR. R. N. I, 69/3 / Pl: ~i, ~oare / E: repeți + -tor cf lat repetitor] (Îvr) Care se repetă (1).

repetitor2, ~oare [At: DDRF / V: ~eți~ /Pl: ~i, ~oare / E: fr répétiteur, ger Repetitor] 1 smf (Iuz) Meditator. 2 smf (Muz) Corepetitor. 3 sn Sală de meditație (într-un internat).

REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

REPETITÓR1, repetitoare, s. n. Sală de meditație într-un internat. Mă gîndeam la serile lungi... La întristarea cu care feciorul muncitorului din Poiana, va privi... de la fereastra repetitorului. C. PETRESCU, S. 138. Elevii se duseseră în repetitor. VLAHUȚĂ, O. A. 108.

REPETITÓR2, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană care ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor date de profesori; pedagog, meditator. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, la GHICA, A. 512.

REPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Meditator, pedagog care ajută pe elevi la prepararea lecțiilor. // s.n. (Rar) Sală de meditații (într-un internat etc.). [Cf. fr. répétiteur].

REPETITÓR, -OÁRE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sală de meditații (într-un internat etc.). 2. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. (< fr. répétiteur, germ. Repetitor)

REPETITÓR1 ~oáre n. Sală de meditație într-un internat. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor

REPETITÓR2 ~i m. 1) Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator; preparator. 2) Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; corepetitor. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor

repetitor m. cel ce repetă, explică școlarilor lecțiunea profesorului.

*repetitór, -oáre s. (lat. repetitor, -óris. V. competitor). Persoană care ajută eleviĭ la repetițiune, care le repetă explicațiunea profesoruluĭ. (Maĭ bine zis preparator și greșit meditator). S. n., pl. oare. Repetitoriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repetitór1 (persoană) s. m., pl. repetitóri

repetitór2 (sală) s. n., pl. repetitoáre

repétitor (persoană) s. m., pl. repétitori

repetitór (sală) s. n., pl. repetitoáre

repetitoáre s. f., g.-d. art. repetitoárei; pl. repetitoáre

repetitoáre s. f., g.-d. art. repetitoárei, pl. repetitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPETITÓR s. v. corepetitor.

REPETITÓR s. v. meditator, preparator.

REPETITOR s. (MUZ.) corepetitor. (~ la operă.)

repetitor s. v. MEDITATOR. PREPARATOR.

Intrare: repetitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetitor
  • repetitorul
  • repetitoru‑
plural
  • repetitori
  • repetitorii
genitiv-dativ singular
  • repetitor
  • repetitorului
plural
  • repetitori
  • repetitorilor
vocativ singular
  • repetitorule
plural
  • repetitorilor
repetitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetitor
  • repetitorul
  • repetitoru‑
plural
  • repetitoare
  • repetitoarele
genitiv-dativ singular
  • repetitor
  • repetitorului
plural
  • repetitoare
  • repetitoarelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetitoare
  • repetitoarea
plural
  • repetitoare
  • repetitoarele
genitiv-dativ singular
  • repetitoare
  • repetitoarei
plural
  • repetitoare
  • repetitoarelor
vocativ singular
  • repetitoare
  • repetitoareo
plural
  • repetitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)