REPETITOR, -OARE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

repetitor², ~oare [At: DDRF / V: ~eți~ /Pl: ~i, ~oare / E: fr répétiteur, ger Repetitor] 1 smf (Iuz) Meditator. 2 smf (Muz) Corepetitor. 3 sn Sală de meditație (într-un internat).

repetitor¹, ~oare a [At: GR. R. N. I, 69/3 / Pl: ~i, ~oare / E: repeți + -tor cf lat repetitor] (Îvr) Care se repetă (1).

REPETITOR, -OARE, repetitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

REPETITOR², -OARE, repetitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană care ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor date de profesori; pedagog, meditator. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, la GHICA, A. 512.

REPETITOR, -OARE s.m. și f. (Rar) Meditator, pedagog care ajută pe elevi la prepararea lecțiilor. // s.n. (Rar) Sală de meditații (într-un internat etc.). [Cf. fr. répétiteur].

REPETITOR, -OARE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sală de meditații (într-un internat etc.). 2. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. (< fr. répétiteur, germ. Repetitor)

REPETITOR² ~i m. 1) Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator; preparator. 2) Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; corepetitor. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor

repetitor m. cel ce repetă, explică școlarilor lecțiunea profesorului.

*repetitór, -oáre s. (lat. repetitor, -óris. V. competitor). Persoană care ajută eleviĭ la repetițiune, care le repetă explicațiunea profesoruluĭ. (Maĭ bine zis preparator și greșit meditator). S. n., pl. oare. Repetitoriŭ.

repețitor, ~oare smf vz repetitor

repetitor² (sală) s. n., pl. repetitoare

repetitor¹ (persoană) s. m., pl. repetitori

repetitor¹ (persoană) s. m., pl. repetitori

repetitor (persoană) s. m., pl. repetitori

REPETITOR s. v. meditator, preparator.

REPETITOR s. v. corepetitor.

REPETITOR s. (MUZ.) corepetitor. (~ la operă.)

repetitor s. v. MEDITATOR. PREPARATOR.