12 definiții pentru repercusiune

Articole pe această temă:

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

Forma repercursiune, utilizată de multe persoane, este greșită. - gall

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință.

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

REPERCUSIÚNE s. v. consecință.

REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio].

REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio)

REPERCUSIÚNE ~i f. Efect al unei acțiuni; consecință. [G.-D. repercusiunii; Sil. -si-u-] /<fr. répercussion

repercusiune f. Fiz. resfrângerea sunetului depe o suprafață solidă sau lichidă.

*repercusiúne f. (lat. repercússio, -ónis. V. percusiune). Fiz. Răsfrîngere, înturnare (a sunetuluĭ) cînd se izbește de o suprafață maĭ mult orĭ maĭ puțin netedă. V. ecoŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REPERCUSIÚNE s. consecință, efect, rezultat, urmare, (înv.) úrmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.)

Intrare: repercusiune
repercusiune substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular repercusiune repercusiunea
plural repercusiuni repercusiunile
genitiv-dativ singular repercusiuni repercusiunii
plural repercusiuni repercusiunilor
vocativ singular
plural