REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

repercusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE s. v. consecință.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE ~i f. Efect al unei acțiuni; consecință. [G.-D. repercusiunii; Sil. -si-u-] /<fr. répercussion

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repercusiune f. Fiz. resfrângerea sunetului depe o suprafață solidă sau lichidă.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*repercusiúne f. (lat. repercússio, -ónis. V. percusiune). Fiz. Răsfrîngere, înturnare (a sunetuluĭ) cînd se izbește de o suprafață maĭ mult orĭ maĭ puțin netedă. V. ecoŭ.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink