13 definiții pentru repercusiune

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.[1]

  1. Forma repercursiune, utilizată de multe persoane, este greșită. — gall

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință.

REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio].

REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio)

REPERCUSIÚNE ~i f. Efect al unei acțiuni; consecință. [G.-D. repercusiunii; Sil. -si-u-] /<fr. répercussion

repercusiune f. Fiz. resfrângerea sunetului depe o suprafață solidă sau lichidă.

*repercusiúne f. (lat. repercússio, -ónis. V. percusiune). Fiz. Răsfrîngere, înturnare (a sunetuluĭ) cînd se izbește de o suprafață maĭ mult orĭ maĭ puțin netedă. V. ecoŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPERCUSIÚNE s. v. consecință.

REPERCUSIUNE s. consecință, efect, rezultat, urmare, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ favorabilă ce rezultă de aici.)

Intrare: repercusiune
repercusiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repercusiune
  • repercusiunea
plural
  • repercusiuni
  • repercusiunile
genitiv-dativ singular
  • repercusiuni
  • repercusiunii
plural
  • repercusiuni
  • repercusiunilor
vocativ singular
plural