11 definiții pentru „repercusiune”   declinări
Articole pe această temă:

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.

Forma repercursiune, utilizată de multe persoane, este greșită. - gall

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință.

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

repercusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni

REPERCUSIÚNE s. v. consecință.

REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio].

REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio)

REPERCUSIÚNE ~i f. Efect al unei acțiuni; consecință. [G.-D. repercusiunii; Sil. -si-u-] /<fr. répercussion

repercusiune f. Fiz. resfrângerea sunetului depe o suprafață solidă sau lichidă.

*repercusiúne f. (lat. repercússio, -ónis. V. percusiune). Fiz. Răsfrîngere, înturnare (a sunetuluĭ) cînd se izbește de o suprafață maĭ mult orĭ maĭ puțin netedă. V. ecoŭ.