16 definiții pentru reparație reparațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l menține sau a-l readuce în stare normală de funcționare. ◊ Reparații capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc.; fig. supunerea organismului unor analize și tratamente generale în vederea restabilirii sănătății. 2. (Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de către persoana răspunzătoare de pricinuirea lui, despăgubire a unei pagube. ♦ Fig. Satisfacție pentru o ofensă. [Var.: reparațiúne s. f.] – Din fr. réparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.

REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l menține sau a-l readuce în stare normală de funcționare. ◊ Reparații capitale = înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc.; fig. supunerea organismului unor analize și tratamente generale în vederea restabilirii sănătății. 2. (Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de către persoana răspunzătoare de pricinuirea lui, despăgubire a unei pagube. ♦ Fig. Satisfacție pentru o ofensă. [Var.: reparațiúne s. f.] – Din fr. réparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.

reparație sf [At: FUND. 52 / V: ~iune, (îrg) reper~, (reg) răpăla~, ripir~ / Pl: ~ii / E: fr réparation, lat reparatio, -onis, ger Reparation] 1 Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, pentru a-l readuce în stare bună Si: (rar) reparatură, (reg) răpăluit1. 2 (Pex) Vindecare. 3 (Fig) Satisfacție pentru o ofensă Si: răzbunare, revanșă.

REPARÁȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, pentru a-l readuce în stare bună, pentru a-l face din nou utilizabil. Singurul lucru regretabil a fost că se afla clinica mea în reparație și nu te-am putut scuti pe dumneata de atîtea nopți grele. C. PETRESCU, C. V. 206. ◊ Reparație capitală v. capital2 (1). 2. Fig. (Franțuzism) Satisfacție pentru o ofensă. – Variantă: reparațiúne (CARAGIALE, O. VII 59) s. f.

REPARÁȚIE s.f. 1. Procesul prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese. 2. (Fig.) Satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă, pentru o pagubă. [Gen. -iei, var. reparațiune s.f. / < fr. réparation, cf. lat. reparatio].

REPARÁȚIE s. f. 1. proces prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese; reparare. 2. (fig.) satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă. (< fr. réparation, lat. reparatio, germ. Reparation)

REPARÁȚIE ~i f. 1) v. A REPARA. 2) Complex de lucrări pentru readucerea în stare normală a unui obiect (clădire, sistem tehnic etc.). ~a unei case. 3) jur. Compensare a unei pagube; despăgubire. ~i de război. [G.-D. reparației; Sil. -ți-e] /<fr. réparation, lat. reparatio, ~onis, germ. Reparation

REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

REPARAȚIÚNE s. f. v. reparație.

REPARAȚIÚNE s.f. v. reparație.

reparați(un)e f. 1. acțiunea de a repara și lucrul reparat; 2. fig. satisfacțiune pentru o ofensă: reparațiune de onoare.

*reparațiúne f. (lat. reparatio, -ónis). Acțiunea de a repara. Modu de a repara. A face reparațiune (saŭ reparațiunĭ), a repara. Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reparáție (-ți-e) s. f., art. reparáția (-ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (-ți-i-)

reparáție s. f. (sil. -ți-e), art. reparáția (sil. -ți-a), g.-d. art. reparáției; pl. reparáții, art. reparáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPARÁȚIE s. 1. v. depanare. 2. refacere, reparare, reparat, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 3. v. despăgubire.

REPARAȚIE s. 1. (TEHN.) depanare, depanație, reparare, reparat, (pop.) dregere. (~ unui televizor.) 2. refacere, reparare, reparat, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 3. compensare, compensație, daune (pl.), despăgubire, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate).

Intrare: reparație
reparație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reparație
  • reparația
plural
  • reparații
  • reparațiile
genitiv-dativ singular
  • reparații
  • reparației
plural
  • reparații
  • reparațiilor
vocativ singular
plural
reparațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reparațiune
  • reparațiunea
plural
  • reparațiuni
  • reparațiunile
genitiv-dativ singular
  • reparațiuni
  • reparațiunii
plural
  • reparațiuni
  • reparațiunilor
vocativ singular
plural