opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENTA, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

RENTA, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

renta [At: ȘĂINEANU / Pzi: 3 ~tează / E: fr renter] 1-2 vit A produce câștig (mare). 3 vr (Fam) A merita osteneala. 4 vr (Fam) A fI util.

RENTA, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a aduce cîștig; a aduce rentă. Aud că avocatura rentează. C. PETRESCU, Î. II 132. Pămîntul nu mai rentează ca odinioară. REBREANU, R. I 165.

RENTA vb. I. intr. A produce cîștiguri; a aduce venit. ♦ (Fam.) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < fr. renter].

RENTA vb. intr. a produce câștig; a aduce venit. ◊ (fam.) a merita osteneala. (< fr. renter)

A RENTA pers. 3 ~ează intranz. A aduce venit, câștig, beneficii. ◊ (Nu) rentează (nu) merită osteneală; (nu) e rentabil. /<fr. renter

rentà v. a da o rentă, un venit.

*rentéz, a -á v. tr. (fr. renter, d. rente, rentă). Produc rentă, aduc venit: această moșie rentează mult.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

renta (a ~) vb., ind. prez. 3 rentează, imperf. 3 pl. rentau; conj. prez. 3 să renteze

renta (a ~) vb., ind. prez. 3 rentează

renta vb., ind. prez. 3 sg. rentează

Intrare: rentare
rentare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rentare
  • rentarea
plural
  • rentări
  • rentările
genitiv-dativ singular
  • rentări
  • rentării
plural
  • rentări
  • rentărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: renta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • renta
  • rentare
  • rentat
  • rentatu‑
  • rentând
  • rentându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • rentează
 (să)
  • renteze
  • renta
  • rentă
  • rentase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • rentează
 (să)
  • renteze
  • rentau
  • rentară
  • rentaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rentaverb

  • 1. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aud că avocatura rentează. C. PETRESCU, Î. II 132. DLRLC
    • format_quote Pămîntul nu mai rentează ca odinioară. REBREANU, R. I 165. DLRLC
    • 1.1. familiar A merita osteneala; a fi util. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.