opțiuni
  • info

5 definiții pentru rentare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENTA, pers. 3 rentează, vb. I. Intranz. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (Fam.) A merita osteneala; a fi util. – Din fr. renter.

RENTA vb. I. intr. A produce cîștiguri; a aduce venit. ♦ (Fam.) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < fr. renter].

A RENTA pers. 3 ~ează intranz. A aduce venit, câștig, beneficii. ◊ (Nu) rentează (nu) merită osteneală; (nu) e rentabil. /<fr. renter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

renta (a ~) vb., ind. prez. 3 rentează, imperf. 3 pl. rentau; conj. prez. 3 să renteze

renta vb., ind. prez. 3 sg. rentează

Intrare: rentare
rentare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rentare
  • rentarea
plural
  • rentări
  • rentările
genitiv-dativ singular
  • rentări
  • rentării
plural
  • rentări
  • rentărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rentaverb

  • 1. A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aud că avocatura rentează. C. PETRESCU, Î. II 132. DLRLC
    • format_quote Pămîntul nu mai rentează ca odinioară. REBREANU, R. I 165. DLRLC
    • 1.1. familiar A merita osteneala; a fi util. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.