2 intrări

20 de definiții

RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.[1]

  1. În original, incorect: al igienii. cata

RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova. Renovarea unei case. Închis pentru renovare.Fig. Înnoire, schimbare. Dacă în ideologia patruzecioptistă vorbește instinctul revoluționar, dorința de renovare, în ideologia junimistă vorbește instinctul reacționar. IBRĂILEANU, SP. CR. 99.

renováre s. f., g.-d. art. renovắrii; pl. renovắri

RENOVÁRE s. modernizare, prefacere, (înv.) preînnoire. (Casa veche nu permitea ~ări.)

RENOVÁRE s.f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; înnoire; renovație. [< renova].

RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o clădire, un sistem tehnic etc.) A reînnoi, a repara.

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

RENOVÁ vb. a moderniza, a preface, (înv. și reg.) a preînnoi. (A ~ o casă.)

RENOVÁ vb. I. tr. A înnoi, a repara. [< lat. renovare, cf. fr. rénover, it. rinovare].

RENOVÁ vb. tr. a înnoi, a repara. (< fr. rénover, lat. renovare)

A RENOVÁ ~éz tranz. A face să devină iarăși nou; a reînnoi. ~ mobilierul. /<fr. rénover

renovà v. a reînnoi spre a îndrepta.

*renovéz v. tr. (fr. rénover, lat. rénovo, -áre). Rar. Înoĭesc, modific.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

renováre s. f., g.-d. art. renovării; pl. renovări

RENOVARE s. modernizare, prefacere, (înv.) preînnoire. (Casa veche nu permitea ~i.)

renová vb., ind. prez. 1 sg. renovéz, 3 sg. și pl. renoveáză

RENOVA vb. a moderniza, a preface, (înv. și reg.) a preînnoi. (A ~ o casă.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a fi în renovare expr. a fi internat în spital.

Intrare: renova
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • renova
  • renovare
  • renovat
  • renovatu‑
  • renovând
  • renovându‑
singular plural
  • renovea
  • renovați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • renovez
(să)
  • renovez
  • renovam
  • renovai
  • renovasem
a II-a (tu)
  • renovezi
(să)
  • renovezi
  • renovai
  • renovași
  • renovaseși
a III-a (el, ea)
  • renovea
(să)
  • renoveze
  • renova
  • renovă
  • renovase
plural I (noi)
  • renovăm
(să)
  • renovăm
  • renovam
  • renovarăm
  • renovaserăm
  • renovasem
a II-a (voi)
  • renovați
(să)
  • renovați
  • renovați
  • renovarăți
  • renovaserăți
  • renovaseți
a III-a (ei, ele)
  • renovea
(să)
  • renoveze
  • renovau
  • renova
  • renovaseră
Intrare: renovare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renovare
  • renovarea
plural
  • renovări
  • renovările
genitiv-dativ singular
  • renovări
  • renovării
plural
  • renovări
  • renovărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)