2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

În original, incorect: al igienii. - cata

RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, parțiale sau generale executate la un sistem tehnic existent (mașini, clădiri, instalații etc.), fără a-i schimba în esență destinația, pentru a-l ameliora din punctul de vedere al confortului, al folosirii, al igienei sau al esteticii; renovație. ♦ Fig. Înnoire, schimbare. – V. renova.

RENOVÁRE, renovări, s. f. Acțiunea de a renova. Renovarea unei case. Închis pentru renovare.Fig. Înnoire, schimbare. Dacă în ideologia patruzecioptistă vorbește instinctul revoluționar, dorința de renovare, în ideologia junimistă vorbește instinctul reacționar. IBRĂILEANU, SP. CR. 99.

renováre s. f., g.-d. art. renovắrii; pl. renovắri

renováre s. f., g.-d. art. renovării; pl. renovări

RENOVÁRE s. modernizare, prefacere, (înv.) preînnoire. (Casa veche nu permitea ~ări.)

RENOVÁRE s.f. Acțiunea de a renova și rezultatul ei; înnoire; renovație. [< renova].

RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. A reînnoi, a repara o casă, un mobilier etc. – Din fr. rénover.

RENOVÁ, renovez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o clădire, un sistem tehnic etc.) A reînnoi, a repara.

renová (a ~) vb., ind. prez. 3 renoveáză

renová vb., ind. prez. 1 sg. renovéz, 3 sg. și pl. renoveáză

RENOVÁ vb. a moderniza, a preface, (înv. și reg.) a preînnoi. (A ~ o casă.)

RENOVÁ vb. I. tr. A înnoi, a repara. [< lat. renovare, cf. fr. rénover, it. rinovare].

RENOVÁ vb. tr. a înnoi, a repara. (< fr. rénover, lat. renovare)

A RENOVÁ ~éz tranz. A face să devină iarăși nou; a reînnoi. ~ mobilierul. /<fr. rénover

renovà v. a reînnoi spre a îndrepta.

*renovéz v. tr. (fr. rénover, lat. rénovo, -áre). Rar. Înoĭesc, modific.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

RENOVÁRE s. modernizare, prefacere, (înv.) preînnoíre. (Casa veche nu permitea ~i.)

RENOVÁ vb. a moderniza, a preface, (înv. și reg.) a preînnoi. (A ~ o casă.)

Intrare: renova

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) renova renovare renovat renovând singular plural
renovea renovați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) renovez (să) renovez renovam renovai renovasem
a II-a (tu) renovezi (să) renovezi renovai renovași renovaseși
a III-a (el, ea) renovea (să) renoveze renova renovă renovase
plural I (noi) renovăm (să) renovăm renovam renovarăm renovaserăm, renovasem*
a II-a (voi) renovați (să) renovați renovați renovarăți renovaserăți, renovaseți*
a III-a (ei, ele) renovea (să) renoveze renovau renova renovaseră
Intrare: renovare

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular renovare renovarea
plural renovări renovările
genitiv-dativ singular renovări renovării
plural renovări renovărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)