2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

remontă sf [At: BULETIN' G. (1840), 1091/5 / V: (înv) remont sm / Pl: ~te / E: rs ремонт, fr remonte, ger Remonte] 1 Procurare de cai pentru nevoile armatei sau armăsari pentru crescătoriile de cai. 2 Serviciu militar însărcinat cu remonta (1). 3 Totalitatea cailor procurați. 4 Crescătorie de cai.

REMÓNTĂ, remonte, s. f. Cal tînăr cumpărat pentru nevoile armatei. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor necesari armatei.

REMÓNTĂ s.f. Acțiunea de a procura cai pentru armată. ♦ Serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ♦ Crescătorie de cai. [< rus. remont, fr. remonte, germ. Remonte].

REMÓNTĂ s. f. serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ◊ crescătorie de cai. (< fr. remonte)

REMÓNTĂ ~e f. înv. 1) Cal tânăr, procurat pentru armată. 2) Serviciu militar care se ocupa cu achiziționarea cailor pentru armată. /<fr. remonte, germ. Remonte

remontă f. cai furnisați pentru cavalerie: un transport de remontă (= fr. remonte).

*remóntă f., pl. e (fr. remonte, subst. verbal d. remonter, a sui ĭar călare. V. montă, montez, mondir). Acțiunea de a procura caĭ tinerĭ armateĭ. Grupă de caĭ procurațĭ armateĭ: remonta anuluĭ trecut.

REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalație etc. 2. Refl. și tranz. Fig. A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.

remonta vt [At: URICARIUL, XIV, 243 / Pzi: ~tez / E: fr remonter] 1 A procura cai necesari armatei. 2 (C. i. o instalație, o fabrică etc.) A monta din nou. 3 (Fig) A restabili. 4 A readuce în poziția inițială. 5 A ridica din nou.

REMONTÁ, remontez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o fabrică, o instalație etc.) A monta din nou. ♦ Refl. A-și reveni, a se redresa. 2. A procura cai necesari armatei.

REMONTÁ vb. I. tr. 1. A monta din nou (o instalație). ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. ♦ A readuce în poziție inițială, a ridica din nou. 2. A procura cai pentru armată. [< fr. remonter].

REMONTÁ vb. I. tr. 1. a monta din nou (o instalație). 2. a procura cai pentru armată. II. tr., refl. (fig.) a (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. (< fr. remonter)

A SE REMONTÁ mă ~éz intranz. A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface; a se regenera; a se redresa. /<fr. remonter

A REMONTÁ ~éz tranz. 1) (instalații, fabrici etc.) A monta din nou. 2) A face să se remonteze. /<fr. remonter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

remóntă s. f., g.-d. art. remóntei; pl. remónte

remontá (a ~) vb., ind. prez. 3 remonteáză

remontá vb., ind. prez. 1 sg. remontéz, 3 sg. și pl. remonteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REMONTÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili, revigora.

arată toate definițiile

Intrare: remontă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remontă
  • remonta
plural
  • remonte
  • remontele
genitiv-dativ singular
  • remonte
  • remontei
plural
  • remonte
  • remontelor
vocativ singular
plural
Intrare: remonta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • remonta
  • remontare
  • remontat
  • remontatu‑
  • remontând
  • remontându‑
singular plural
  • remontea
  • remontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • remontez
(să)
  • remontez
  • remontam
  • remontai
  • remontasem
a II-a (tu)
  • remontezi
(să)
  • remontezi
  • remontai
  • remontași
  • remontaseși
a III-a (el, ea)
  • remontea
(să)
  • remonteze
  • remonta
  • remontă
  • remontase
plural I (noi)
  • remontăm
(să)
  • remontăm
  • remontam
  • remontarăm
  • remontaserăm
  • remontasem
a II-a (voi)
  • remontați
(să)
  • remontați
  • remontați
  • remontarăți
  • remontaserăți
  • remontaseți
a III-a (ei, ele)
  • remontea
(să)
  • remonteze
  • remontau
  • remonta
  • remontaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)