opțiuni
  • info

12 definiții pentru remontă

din care

Explicative DEX

REMONTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

REMONTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

remontă sf [At: BULETIN' G. (1840), 1091/5 / V: (înv) remont sm / Pl: ~te / E: rs ремонт, fr remonte, ger Remonte] 1 Procurare de cai pentru nevoile armatei sau armăsari pentru crescătoriile de cai. 2 Serviciu militar însărcinat cu remonta (1). 3 Totalitatea cailor procurați. 4 Crescătorie de cai.

REMONTĂ, remonte, s. f. Cal tînăr cumpărat pentru nevoile armatei. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor necesari armatei.

REMONTĂ s.f. Acțiunea de a procura cai pentru armată. ♦ Serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ♦ Crescătorie de cai. [< rus. remont, fr. remonte, germ. Remonte].

REMONTĂ s. f. serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ◊ crescătorie de cai. (< fr. remonte)

REMONTĂ ~e f. înv. 1) Cal tânăr, procurat pentru armată. 2) Serviciu militar care se ocupa cu achiziționarea cailor pentru armată. /<fr. remonte, germ. Remonte

remontă f. cai furnisați pentru cavalerie: un transport de remontă (= fr. remonte).

*remóntă f., pl. e (fr. remonte, subst. verbal d. remonter, a sui ĭar călare. V. montă, montez, mondir). Acțiunea de a procura caĭ tinerĭ armateĭ. Grupă de caĭ procurațĭ armateĭ: remonta anuluĭ trecut.

remont1 sm vz remontă

Ortografice DOOM

remontă s. f., g.-d. art. remontei; pl. remonte

remontă s. f., g.-d. art. remontei; pl. remonte

remontă s. f. montă

Intrare: remontă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remontă
  • remonta
plural
  • remonte
  • remontele
genitiv-dativ singular
  • remonte
  • remontei
plural
  • remonte
  • remontelor
vocativ singular —
plural —
remont1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remont
  • remontul
  • remontu‑
plural
  • remonți
  • remonții
genitiv-dativ singular
  • remont
  • remontului
plural
  • remonți
  • remonților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

remontă, remontesubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a procura cai pentru armată. DN
    • 1.1. Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. Totalitatea cailor procurați. DN
    • 1.2. Crescătorie de cai. DN
    • chat_bubble (în) sintagmă (Cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.