12 definiții pentru remontă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMONTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

REMONTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte.

remontă sf [At: BULETIN' G. (1840), 1091/5 / V: (înv) remont sm / Pl: ~te / E: rs ремонт, fr remonte, ger Remonte] 1 Procurare de cai pentru nevoile armatei sau armăsari pentru crescătoriile de cai. 2 Serviciu militar însărcinat cu remonta (1). 3 Totalitatea cailor procurați. 4 Crescătorie de cai.

REMONTĂ, remonte, s. f. Cal tînăr cumpărat pentru nevoile armatei. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor necesari armatei.

REMONTĂ s.f. Acțiunea de a procura cai pentru armată. ♦ Serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ♦ Crescătorie de cai. [< rus. remont, fr. remonte, germ. Remonte].

REMONTĂ s. f. serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ◊ crescătorie de cai. (< fr. remonte)

REMONTĂ ~e f. înv. 1) Cal tânăr, procurat pentru armată. 2) Serviciu militar care se ocupa cu achiziționarea cailor pentru armată. /<fr. remonte, germ. Remonte

remontă f. cai furnisați pentru cavalerie: un transport de remontă (= fr. remonte).

*remóntă f., pl. e (fr. remonte, subst. verbal d. remonter, a sui ĭar călare. V. montă, montez, mondir). Acțiunea de a procura caĭ tinerĭ armateĭ. Grupă de caĭ procurațĭ armateĭ: remonta anuluĭ trecut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

remontă s. f., g.-d. art. remontei; pl. remonte

remontă s. f., g.-d. art. remontei; pl. remonte

Intrare: remontă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remontă
  • remonta
plural
  • remonte
  • remontele
genitiv-dativ singular
  • remonte
  • remontei
plural
  • remonte
  • remontelor
vocativ singular
plural
remont1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remont
  • remontul
  • remontu‑
plural
  • remonți
  • remonții
genitiv-dativ singular
  • remont
  • remontului
plural
  • remonți
  • remonților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

remontă, remontesubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a procura cai pentru armată. DN
    • 1.1. Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. Totalitatea cailor procurați. DN
    • 1.2. Crescătorie de cai. DN
    • chat_bubble (în) sintagmă (Cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.