releva [At: MAIORESCU, D, I, 23 / V: ~lieva / Pzi: relev / E: fr relever, relieva cf reliefa] 1 vt A scoate în evidență. 2 vt (Rar) A băga de seamă. 3-4 vtr A (se) dovedi drept... 5 vt A pune în discuție. 6 vi (Rar) A depinde de ceva. 7 vi (Rar) A proveni din...

relevație sf [At: DN² / Pl: ? / E: ger Relevation] (Rar) Relevare.

RELEVA, relev, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în evidență; a evidenția, a observa, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

RELEVA vb. I. 1. tr. A scoate în relief, a evidenția; a remarca. 2. refl. A se dovedi, a se manifesta ca... 3. intr. (Rar) A ține de ceva, a depinde; a proveni din... [P.i. relev, -vez, 3,6 -vă. / < fr. relever, cf. lat. relevare].

RELEVAȚIE s.f. Relevare. [Gen. -iei, var. relevațiune s.f. / cf. germ. Relevation].

RELEVAȚIUNE s.f. v. relevație.

RELEVAȚIE s. f. relevare. (< germ. Relevation)

A RELEVA relev tranz. A distinge din setul elementelor de același fel; a scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca. /<fr. relever

releva (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 1 sg. relev, 3 relevă; conj. prez. 1 sg. să relev, 3 să releve

relevație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. relevația (desp. -ți-a), g.-d. art. relevației; pl. relevații, art. relevațiile (desp. -ți-i-)

relevație (rar) (-ți-e) s. f., art. relevația (-ți-a), g.-d. art. relevației; pl. relevații, art. relevațiile (-ți-i-)

releva vb., ind. prez. 3 sg. și pl. relevă; conj. prez. 3 sg. și pl. releve

relevație s. f. (sil. -ți-e), art. relevația (sil. -ți-a), g.-d. art. relevației; pl. relevații, art. relevațiile (sil. -ți-i-)

RELEVA vb. 1. v. accentua. 2. v. semnala. 3. v. sesiza. 4. v. denota.

A releva ≠ a voala, a tăinui