REGLEMENTAR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul Organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

reglementa vt [At: RUSSO, S. 118 / Pzi: ~tez / E: fr réglementer] 1 A supune (ceva) unor norme sau unui regulament Si: a regulariza (1), (înv) a regulamenta (1). 2 A stabili raporturi legale Si: a regulariza (2), (înv) a regulamenta (2). 3 A pune în ordine Si: a regulariza (3), (înv) a regulamenta (3). 4 (Iuz) A face un regulament (1).

reglementar, ~ă [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr réglementaire] 1-2 a, av (Care se face) conform unui regulament sau unor norme Si: regulamentar (1-2), (înv) regular (2-3). 3 a Care ține de un regulament. 4 a (Înv) Care este în legătură cu Regulamentul Organic. 5 a (Înv) Privitor la Regulamentul Organic.

reglementariu, ~ă a vz reglementar

regulamentar, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 12 / Pl: ~i, ~e / E: regulament + -ar după ger reglementarisch, fr réglementaire] 1-2 a, av (Care se face) conform unui regulament Si: reglementar (1-2). 3 a Care ține de regulament Si: reglementar 4 a (Înv) Care este în legătură, în conformitate cu Regulamentul Organic. 5 a (Înv) Privitor la Regulamentul Organic. 6 a (Îs) Domn ~ Domnitor al Principatelor Române, care a domnit pe baza Regulamentului Organic.

REGLEMENTAR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

REGLEMENTA, reglementez, vb. I. Tranz. A supune (ceva) unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja, a stabili. Să vedem ce legi reglementează libertatea lor. KOGĂLNICEANU, S. A. 177. Art. 18, 19 și 20 reglementează oastea... darea birului. RUSSO, S. 118. ◊ Fig. Raporturile stabilite între aceste două părți reglementează gradul de simpatie. BOLINTINEANU, O. 428.

REGLEMENTAR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este (sau se face) conform unui regulament sau unor norme, potrivit cu regulamentul; regulamentar. (Glumeț) Întunericul sosi repede și, mai mult din obișnuință decît din nevoie, aprinsei focul reglementar de noapte. HOGAȘ, M. N. 183. ◊ (Adverbial) Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg. REBREANU, P. S. 91. A pornit un viscol turbat care a ținut trei zile (reglementar). CARAGIALE, O. VII 129. ♦ (Învechit) Care este în legătură cu Regulamentul Organic, potrivit Regulamentului Organic. Legea reglementară, și-au zis nobilii comisari. KOGĂLNICEANU, S. A. 120.

REGLEMENTA vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer].

REGLEMENTAR, -Ă adj. Conform unor norme, unor regulamente. ♦ Regulamentar. [Cf. fr. réglementaire].

REGLEMENTA vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer)

REGLEMENTAR, -Ă adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. réglementaire)

A REGLEMENTA ~ez tranz. A aduce în conformitate cu un regulament; a supune unor norme. ~ circulația rutieră. /<fr. réglementer

REGLEMENTAR ~ă (~i, ~e) Care se face sau este conform unui regulament; în concordanță cu un regulament. /<fr. réglementaire

reglementà v. 1. a supune unor reglemente; 2. a face reglemente.

reglementar a. privitor la un reglement: legi reglementare; Domniile reglementare, cele ce au fost dirijate de Regulamentul organic (1831-1859).

*regulamentár, -ă adj. (d. regulament, ca fr. règlementaire d. règlement). Relativ la regulament: chestiunĭ regulamentare. Conform regulamentuluĭ: oră, uniformă regulamentară. Domniile regulamentare, domniile din timpu Regulamentuluĭ organic (1831-1857). Adv. În mod regulamentar: a proceda regulamentar. – Pe la 1848 și reglementar, ceĭa ce azĭ nu se maĭ aude de cît în armată.

*regulamentéz v. tr. (d. regulament, ca fr. reglementer d. règlement). Supun unuĭ regulament: a regulamenta o industrie. – Și reglementez pe la 1848.

reglementa (a ~) (desp. re-gle-) vb., ind. prez. 1 sg. reglementez, 3 reglementează; conj. prez. 1 sg. săreglementez, 3 să reglementeze

reglementar (desp. re-gle-) adj. m., pl. reglementari; f. reglementară, pl. reglementare

regulamentar adj. m., pl. regulamentari; f. regulamentară, pl. regulamentare

reglementa (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementează

reglementar (re-gle-) adj. m., pl. reglementari; f. reglementară, pl. reglementare

reglementa vb. (sil. -gle-), ind. prez. 1 sg. reglementez, 3 sg. și pl. reglementează

reglementar adj. m. (sil. -gle-), pl. reglementari; f. sg. reglementară, pl. reglementare

REGLEMENTA vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de...) 2. a aranja, a orândui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)

REGLEMENTAR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)

REGLEMENTA vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de aprovizionare tehnico-materială.) 2. a aranja, a orîndui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)

REGLEMENTAR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)

Reglementar ≠ nereglementar