reglare sf [At: SOARE, MAȘ. 33 / Pl: ~lări / E: regla] 1 (Teh) Reglaj. 2 Dirijare. 3 (Mil) Potrivire a tirului unei arme de foc Si: regulare (4). 4 (Pex) Potrivire.

REGLARE, reglări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a regla și rezultatul ei; ansamblul proceselor prin care se realizează sau se reface starea unui sistem tehnic, atunci cînd una sau mai multe dintre mărimile caracteristice ale acestuia s-au abătut de la anumite condiții impuse; reglaj. ♦ (Mil.) Potrivire, fixare (a tirului unui tun, al unei baterii etc.).

REGLARE s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].

regla vt [At: IOANOVICI, TEHN. 375 / Pzi: ~lez / E: fr régler] 1 A reduce sau mări regimul de funcționare a unui sistem tehnic. 2 A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării acestuia. 3 A pune la punct un aparat, un mecanism, o mașină, etc. 4 A dirija (4). 5 (Mil) A potrivi tirul unei arme de foc, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 6 (Med) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 7 (Pex) A potrivi.

REGLA, reglez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A institui în prealabil valorile acelor mărimi ale unui sistem tehnic, care trebuie să rămînă constante în timpul funcționării; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei unități de artilerie etc. ♦ A potrivi, a aranja. Viteza reacției este reglată.

REGLA vb. I. tr. 1. A reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orîndui, a potrivi. [< fr. régler].

REGLA vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orândui. (< fr. régler)

A REGLA ~ez tranz. 1) (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face să funcționeze normal. 2) (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra țintei prin corectarea direcției. 3) (acțiuni, mișcări, funcții) A dirija cu scopul de a face regulă. /<fr. régler

reglare (desp. re-gla-) s. f., g.-d. art. reglării; pl. reglări

reglare (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglării; pl. reglări

reglare s. f. (sil. -gla-), g.-d. art. reglării; pl. reglări

regla (a ~) (desp. re-glă) vb., ind. prez. 1 sg. reglez, 3 reglează; conj. prez. 1 sg. să reglez, 3 să regleze

regla (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 reglează

regla vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. reglez, 3 sg. și pl. reglează

REGLARE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.

REGLARE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. dirijare, îndrumare. (~ circulației pe străzi.)

Reglare ≠ dereglare

REGLA vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.

REGLA vb. 1. (TEHN.) a acorda, a potrivi. (~ aparatul de radio.) 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. (TEHN.) a comanda, a controla. (A ~ un sistem tehnic.) 4. a dirija, a îndruma. (A ~ circulația.)

A regla ≠ a deregla

REGLÁRE (< regla) s. f. Acțiunea de a regla. ♦ Ansamblu de operații executate cu ajutorul unor dispozitive și legături prin care o mărime fizică a unui proces tehnic sau a unei instalații este adusă și menținută într-o dependență prestabilită față de o altă mărime. Poate fi automată sau manuală. ♦ Ansamblu de operații efectuate asupra unui sistem tehnic înainte de punerea lui în funcțiune, cu scopul stabilirii unor valori prescrise sau optime ale tuturor parametrilor caracteristici elementelor sau funcționării sistemului respectiv.

a-și regla conturile (cu cineva) expr. a pedepsi (pe cineva); a se răzbuna (pe cineva).