2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.

REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.

reglare sf [At: SOARE, MAȘ. 33 / Pl: ~lări / E: regla] 1 (Teh) Reglaj. 2 Dirijare. 3 (Mil) Potrivire a tirului unei arme de foc Si: regulare (4). 4 (Pex) Potrivire.

REGLÁRE, reglări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a regla și rezultatul ei; ansamblul proceselor prin care se realizează sau se reface starea unui sistem tehnic, atunci cînd una sau mai multe dintre mărimile caracteristice ale acestuia s-au abătut de la anumite condiții impuse; reglaj. ♦ (Mil.) Potrivire, fixare (a tirului unui tun, al unei baterii etc.).

REGLÁRE s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].

REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

regla vt [At: IOANOVICI, TEHN. 375 / Pzi: ~lez / E: fr régler] 1 A reduce sau mări regimul de funcționare a unui sistem tehnic. 2 A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării acestuia. 3 A pune la punct un aparat, un mecanism, o mașină, etc. 4 A dirija (4). 5 (Mil) A potrivi tirul unei arme de foc, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 6 (Med) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 7 (Pex) A potrivi.

REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A institui în prealabil valorile acelor mărimi ale unui sistem tehnic, care trebuie să rămînă constante în timpul funcționării; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei unități de artilerie etc. ♦ A potrivi, a aranja. Viteza reacției este reglată.

REGLÁ vb. I. tr. 1. A reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orândui, a potrivi. [< fr. régler].

REGLÁ vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orândui. (< fr. régler)

A REGLÁ ~éz tranz. 1) (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face să funcționeze normal. 2) (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra țintei prin corectarea direcției. 3) (acțiuni, mișcări, funcții) A dirija cu scopul de a face regulă. /<fr. régler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

regláre (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglắrii; pl. reglắri

regláre s. f. (sil. -gla-), g.-d. art. reglării; pl. reglări

reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză

reglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. regléz, 3 sg. și pl. regleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGLÁRE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.

REGLARE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. dirijare, îndrumare. (~ circulației pe străzi.)

REGLÁ vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.

REGLA vb. 1. (TEHN.) a acorda, a potrivi. (~ aparatul de radio.) 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. (TEHN.) a comanda, a controla. (A ~ un sistem tehnic.) 4. a dirija, a îndruma. (A ~ circulația.)

arată toate definițiile

Intrare: reglare
  • silabație: -gla- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reglare
  • reglarea
plural
  • reglări
  • reglările
genitiv-dativ singular
  • reglări
  • reglării
plural
  • reglări
  • reglărilor
vocativ singular
plural
Intrare: regla
  • silabație: -gla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • regla
  • reglare
  • reglat
  • reglatu‑
  • reglând
  • reglându‑
singular plural
  • reglea
  • reglați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reglez
(să)
  • reglez
  • reglam
  • reglai
  • reglasem
a II-a (tu)
  • reglezi
(să)
  • reglezi
  • reglai
  • reglași
  • reglaseși
a III-a (el, ea)
  • reglea
(să)
  • regleze
  • regla
  • reglă
  • reglase
plural I (noi)
  • reglăm
(să)
  • reglăm
  • reglam
  • reglarăm
  • reglaserăm
  • reglasem
a II-a (voi)
  • reglați
(să)
  • reglați
  • reglați
  • reglarăți
  • reglaserăți
  • reglaseți
a III-a (ei, ele)
  • reglea
(să)
  • regleze
  • reglau
  • regla
  • reglaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)