4 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGÉNTĂ, regente, adj. (Despre propoziții; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziție. – Din regent.

REGÉNTĂ, regente, adj. (Despre propoziții; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziție. – Din regent.

REGÉNTĂ, regente, adj. f. (Gram.; despre o propoziție; și substantivat) (Propoziție) căreia îi este subordonată o altă propoziție.

REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. regens, -ntis.

regent, ~ă [At: GT (1838), 12/2 / V: (înv) reghe~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr régent, lat regens, -entis, ger Regent] 1 sm Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe (1) Si: (înv) locotenent domnesc. 2 sm (Înv) Director de colegiu. 3 sm (Înv) Persoană care face parte dintr-un consiliu de administrație. 4 a (Asl; îs) Planetă ~ă Planetă care are principala influență într- un horoscop. 5-6 sf, a (Grm) (Propoziție) care este determinată de una sau mai multe subordonate. 7 a (D. părți ale propoziției subordonate) De care depinde, din punct de vedere strict gramatical, o subordonată.

regenta vt [At: RUSSO, S. 161 / Pzi: ~tez / E: fr régenter] (Frr) 1 A conduce (5). 2 A dirija (5). 3 A domina (1).

REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținînd locul monarhului în timpul unei regențe. Prințesa Anna... fu declarată regentă. NEGRUZZI, S. II 145.

REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Neobișnuit) A conduce, a supune autorității cuiva, a guverna; a tiraniza. Se mîndresc de truda ce și-au dat... a regenta înțălepciunea noastră. RUSSO, S. 161.

REGENTÁ, regentez, vb. I. Tranz. (Rar) A conduce, a guverna, a tiraniza. – Fr. régenter (după regent).

REGÉNT, -Ă adj. Care deține o regență; referitor la regență. ◊ Propoziție regentă (și s.f.) = propoziție (principală sau secundară) căreia îi este subordonată o altă propoziție; propoziție supraordonată. [Cf. fr. régent].

REGÉNT, -Ă s.m. și f. Persoană care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic în timpul minorității sau al absenței regelui. [Cf. fr. régent, it. reggente].

REGENTÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A conduce după bunul său plac, a dirija, a domina. [< fr. régenter].

REGÉNT2, - s. m. regénță

REGÉNT, -Ă I. s. m. f. (cel) care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic, ținând locul regelui în timpul unei regențe (1). II. adj. (despre propoziții; și s. f.) căreia i se subordonează una sau mai multe propoziții; supraordonată. ◊ (despre părți ale propoziției supraordonate) de care depinde o subordonată. (< fr. régent, lat. regens, germ. Regent)

căpitán-regént s. m. Conducător al Ducatului San Marino ◊ „În San Marino a avut loc duminică ceremonia depunerii jurământului de către noii căpitani-regenți [...]” Sc. 3 IV 84 p. 6 //din căpitan + regent//

REGÉNT2 ~ți m. Conducător provizoriu al unei monarhii (în timpul unei regențe). /<fr. régent, lat. regens, ~entis

REGÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care ține de regență; propriu regenței. 2): (Propoziție) ~tă propoziție de care depind una sau mai multe propoziții subordonate. /<fr. régent, lat. regens, ~entis

regent m. 1. cel ce guvernă Statul în timpul minorității sau în absența Suveranului; 2. (termen calendaristic) planetă dominantă: regentul anului.

*regént, -ă adj. și s. (lat. régens, -éntis, part. d. régere, a domni. V. co- și di-rigent). Șefu guvernuluĭ în timpu minoritățiĭ, absențeĭ saŭ boaleĭ unuĭ suveran: regina regentă, regentu. În istoria Franciiĭ, titlu dat luĭ Filip de la Orléans, regent de la 1715-1723, în timpu minoritățiĭ luĭ Ludovic XV. S. n., pl. e. Un diamant celebru (136 de carate) al coroneĭ Franciiĭ, cumpărat la 1717 de Filip de la Orléans. Regent al Bănciĭ Franciiĭ, unu din ceĭ 15 membri aĭ consilĭuluĭ general al eĭ. Regentu anuluĭ, în calendar, planeta dominantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

regént adj. m., s. m., pl. regénți; adj. f., s. f. regéntă, pl. regénte

regént s. m., adj. m., pl. regénți; f. sg. regéntă, pl. regénte

arată toate definițiile

Intrare: regentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regentă
  • regenta
plural
  • regente
  • regentele
genitiv-dativ singular
  • regente
  • regentei
plural
  • regente
  • regentelor
vocativ singular
plural
Intrare: regentă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regentă
  • regenta
plural
  • regente
  • regentele
genitiv-dativ singular
  • regente
  • regentei
plural
  • regente
  • regentelor
vocativ singular
plural
Intrare: regent (adj.)
regent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regent
  • regentul
  • regentu‑
  • regentă
  • regenta
plural
  • regenți
  • regenții
  • regente
  • regentele
genitiv-dativ singular
  • regent
  • regentului
  • regente
  • regentei
plural
  • regenți
  • regenților
  • regente
  • regentelor
vocativ singular
plural
Intrare: regenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • regenta
  • regentare
  • regentat
  • regentatu‑
  • regentând
  • regentându‑
singular plural
  • regentea
  • regentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • regentez
(să)
  • regentez
  • regentam
  • regentai
  • regentasem
a II-a (tu)
  • regentezi
(să)
  • regentezi
  • regentai
  • regentași
  • regentaseși
a III-a (el, ea)
  • regentea
(să)
  • regenteze
  • regenta
  • regentă
  • regentase
plural I (noi)
  • regentăm
(să)
  • regentăm
  • regentam
  • regentarăm
  • regentaserăm
  • regentasem
a II-a (voi)
  • regentați
(să)
  • regentați
  • regentați
  • regentarăți
  • regentaserăți
  • regentaseți
a III-a (ei, ele)
  • regentea
(să)
  • regenteze
  • regentau
  • regenta
  • regentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)