regent, ~ă [At: GT (1838), 1²/2 / V: (înv) reghe~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr régent, lat regens, -entis, ger Regent] 1 sm Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe (1) Si: (înv) locotenent domnesc. 2 sm (Înv) Director de colegiu. 3 sm (Înv) Persoană care face parte dintr-un consiliu de administrație. 4 a (Asl; îs) Planetă ~ă Planetă care are principala influență într- un horoscop. 5-6 sf, a (Grm) (Propoziție) care este determinată de una sau mai multe subordonate. 7 a (D. părți ale propoziției subordonate) De care depinde, din punct de vedere strict gramatical, o subordonată.