15 definiții pentru refrigerent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

REFRIGERÉNT, -Ă, refrigerenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care răcește, care produce scăderea temperaturii. 2. S. n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare. – Din fr. réfrigérant.

refrigerent [At: MARIN, PR. I, 116/33 / V: ~rant, ~igurant / Pl: ~nți, ~e, (rar) ~nți sm / E: fr réfrigérant, refrigurant pad frig] 1 a Care contribuie la răcirea unui mediu până la o anumită temperatură. 2 sn Schimbător de căldură confecționat din sticlă sau din metal, folosit în laborator la condensarea vaporilor rezultați prin distilare.

REFRIGERÉNT2, -Ă, refrigerenți, -te, adj. Care răcește; răcitor. Amestecuri refrigerente.

REFRIGERÉNT1, refrigerente, s. n. (Tehn.) Răcitor indirect, construit în general din una sau din mai multe țevi răcite la exterior cu aer sau cu un lichid și folosit la condensarea vaporilor.

REFRIGERÉNT, -Ă adj. (Rar) Care răcește, răcitor. // s.n. Aparat dintr-o instalație de distilare care răcește prin condensare vaporii produși prin fierbere. [Cf. fr. réfrigérant].

REFRIGERÉNT, -Ă I. adj. care produce frig. II. s. n. aparat dintr-o instalație de distilare care răcește, până la condensare, vaporii produși prin fierbere. (< fr. réfrigérant)

REFRIGERÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care refrigerează; cu proprietatea de a scădea temperatura. Agent ~. /<fr. réfrigérant

REFRIGERÉNT2 ~e n. Dispozitiv într-o instalație de distilare care servește la condensarea vaporilor produși prin fierbere. /<fr. réfrigérant

refrigerant, ~ă a vz refrigerent

*refrigeránt, -ă adj. (lat. re-frigerans, -ántis, part. d. re-frigerare, a răci, v. tr. d. frigus, frig). Răcitor, care produce frig: gheața sfărîmată și sarea constituĭe un amestec refrigerant. Med. Care răcorește: poțiune refrigerantă. S. n., pl. e. Vas care produce frig, ca acela pin care trece serpentinu alambiculuĭ și care e plin de apă rece. – Fals -rent. V. durbacă, congelator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

refrigerént2 (re-fri-) s. n., pl. refrigerénte

refrigerént1 (re-fri-) adj. m., pl. refrigerénți; f. refrigeréntă, pl. refrigerénte

refrigerént s. n. (sil. -fri-), pl. refrigerénte

refrigerént adj. m. (sil. -fri-), pl. refrigerénți; f. sg. refrigeréntă, pl. refrigerénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REFRIGERÉNT adj. v. frigorigen.

Intrare: refrigerent
  • silabație: -fri- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refrigerent
  • refrigerentul
  • refrigerentu‑
  • refrigerentă
  • refrigerenta
plural
  • refrigerenți
  • refrigerenții
  • refrigerente
  • refrigerentele
genitiv-dativ singular
  • refrigerent
  • refrigerentului
  • refrigerente
  • refrigerentei
plural
  • refrigerenți
  • refrigerenților
  • refrigerente
  • refrigerentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)