refrigerent [At: MARIN, PR. I, 116/33 / V: ~rant, ~igurant / Pl: ~nți, ~e, (rar) ~nți sm / E: fr réfrigérant, refrigurant pad frig] 1 a Care contribuie la răcirea unui mediu până la o anumită temperatură. 2 sn Schimbător de căldură confecționat din sticlă sau din metal, folosit în laborator la condensarea vaporilor rezultați prin distilare.

REFRIGERENT¹, refrigerente, s. n. (Tehn.) Răcitor indirect, construit în general din una sau din mai multe țevi răcite la exterior cu aer sau cu un lichid și folosit la condensarea vaporilor.

REFRIGERENT, -Ă adj. (Rar) Care răcește, răcitor. // s.n. Aparat dintr-o instalație de distilare care răcește prin condensare vaporii produși prin fierbere. [Cf. fr. réfrigérant].

REFRIGERENT, -Ă I. adj. care produce frig. II. s. n. aparat dintr-o instalație de distilare care răcește, până la condensare, vaporii produși prin fierbere. (< fr. réfrigérant)

REFRIGERENT² ~e n. Dispozitiv într-o instalație de distilare care servește la condensarea vaporilor produși prin fierbere. /<fr. réfrigérant

*refrigeránt, -ă adj. (lat. re-frigerans, -ántis, part. d. re-frigerare, a răci, v. tr. d. frigus, frig). Răcitor, care produce frig: gheața sfărîmată și sarea constituĭe un amestec refrigerant. Med. Care răcorește: poțiune refrigerantă. S. n., pl. e. Vas care produce frig, ca acela pin care trece serpentinu alambiculuĭ și care e plin de apă rece. – Fals -rent. V. durbacă, congelator.

refrigerent¹ (desp. re-fri-) adj. m., pl. refrigerenți; f. refrigerentă, pl. refrigerente

refrigerent² (desp. re-fri-) s. n., pl. refrigerente

refrigerent² (re-fri-) s. n., pl. refrigerente

refrigerent s. n. (sil. -fri-), pl. refrigerente