15 definiții pentru referință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. Informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane. ♦ P. gener. Informație, lămurire, explicație. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ◊ Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. ◊ (În loc. adj.) De referință = la care te poți referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.

referință sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 427 / V: (înv) ~ren~ / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: fr référence, ger Referenz] 1 (Înv) Legătură. 2 Raportare (4). 3 Informație pe care o dă cineva în legătură cu o persoană. 4 (Pgn) Informație. 5 (Gmt; îs) Sistem de ~ Sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice. 6 (Fiz; îas) Grup format de sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în câmpurile de forță. 7 (Îla) De ~ Important.

REFERÍNȚĂ, referințe, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Informații, lămuriri, explicații. Am adăugat unele referințe bibliografice la articole sau lucrări apărute ulterior. ROSETTI, S. L. 3. 2. (În expr.) Sistem de referință = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează pozițiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format din toate sistemele de coordonate imobile unul față de altul, la care se raportează pozițiile corpurilor sau pozițiile în cîmpurile de forță.

REFERÍNȚĂ s.f. 1. Informație, lămurire dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ (Mat., fiz.) Sistem de referință = sistem de coordonate sau totalitatea sistemelor de coordonate imobile unul față de altul la care se raportează pozițiile corpurilor; referențial. [< fr. référence].

REFERÍNȚĂ s. f. 1. raportare, referire, informație dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. ♦ de ~ = la care se poate face referire; important. 3. (mat., fiz.) sistem de ~ = ansamblu de elemente geometrice (puncte, linii, suprafețe) imobile unul față de celelalte, la care se raportează pozițiile corpurilor; reper. (< fr. référence, germ. Referenz)

REFERÍNȚĂ referințe f. 1) Informație care se referă la o anumită persoană. 2): Lucrare de referință lucrare (dicționar, îndrumar etc.) care este consultată în permanență. 3) Notă sau indicație precisă care se referă la o anumită lucrare. 4) Funcție de referire. 5): Sistem de referință sistem de coordonate la care se raportează pozițiile corpurilor. /<germ. Referenz, fr. référence

referență f. pl. informațiuni asupra calităților celui ce solicită un post.

*referénță f., pl. e (d. refer cu suf. -ență; fr. réference). Acțiunea de a raporta (a atribui saŭ a povesti). Pl. Informațiunĭ saŭ recomandațiunĭ despre o persoană: acest tînăr are bune referențe. Carte de referență, carte de consultat, nu de cetit ca o poveste (enciclopedie, dicționar ș. a.). V. relațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

referínță s. f., g.-d. art. referínței; pl. referínțe

referínță s. f., g.-d. art. referínței; pl. referínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REFERÍNȚĂ s. 1. v. referire. 2. v. informație.

REFERÍNȚĂ s. v. legătură, raport, relație.

REFERINȚĂ s. 1. raportare, referire, (înv.) provocare. (Fără nici o ~ la...) 2. informație, relație. (Ce ~ îmi poți da despre...?)

referință s. v. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAȚIE.

Intrare: referință
referință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referință
  • referința
plural
  • referințe
  • referințele
genitiv-dativ singular
  • referințe
  • referinței
plural
  • referințe
  • referințelor
vocativ singular
plural