2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

redondant, ~ă a vz redundant

redundant, ~ă a [At: BARCIANU / V: ~don~ / Pl: ~nți, ~e / E: eg redundant, fr redondant] 1 Referitor la redundanță (1). 2 Care prezintă redundanță (1). 3 Care este în plus. 4 (Rar; d. stil) Care prezintă redundanță (2).

redundanță sf [At: ALEXI, W. / V: ~don~ / E: fr redondance, eg redundancy] 1 Defect stilistic constând în abundența inutilă a expresiilor, a cuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei. 2 (Tel) Exces de semnale față de strictul necesar pentru transmiterea unei anumite cantități de informație. 3 (Lin) Surplus de comunicare ce asigură exactitatea transmiterii ei.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.

REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDÁNȚĂ s.f. v. redundanță.

REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].

REDUNDÁNȚĂ s.f. Supraabundență inutilă a expresiilor, a cuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei. V. superfluitate. ♦ Surplus de comunicare menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ♦ (Telec.) Exces de semnale pentru transmiterea unei anumite cantități de informație. [Var. redondanță s.f. / < engl. redundancy, fr. redondance, cf. lat. redundantia – revărsare, abundență].

REDUNDÁNT, -Ă adj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant)

REDUNDÁNȚĂ s. f. 1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ◊ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație. 2. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance)

REDUNDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de redundanță; propriu redundanței. /<fr. redondant

REDUNDÁNȚĂ ~e f. 1) Defect stilistic constând în abundența inutilă de cuvinte și expresii la redarea unei idei. 2) telec. Surplus nejustificat de informație la transmiterea unui mesaj. [G.-D. redundanței] /<engl. redundancy, fr. redondance


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. sg. redundántă, pl. redundánte

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.

arată toate definițiile

Intrare: redundant
redundant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redundant
  • redundantul
  • redundantu‑
  • redundantă
  • redundanta
plural
  • redundanți
  • redundanții
  • redundante
  • redundantele
genitiv-dativ singular
  • redundant
  • redundantului
  • redundante
  • redundantei
plural
  • redundanți
  • redundanților
  • redundante
  • redundantelor
vocativ singular
plural
redondant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redondant
  • redondantul
  • redondantu‑
  • redondantă
  • redondanta
plural
  • redondanți
  • redondanții
  • redondante
  • redondantele
genitiv-dativ singular
  • redondant
  • redondantului
  • redondante
  • redondantei
plural
  • redondanți
  • redondanților
  • redondante
  • redondantelor
vocativ singular
plural
Intrare: redundanță
redundanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redundanță
  • redundanța
plural
  • redundanțe
  • redundanțele
genitiv-dativ singular
  • redundanțe
  • redundanței
plural
  • redundanțe
  • redundanțelor
vocativ singular
plural
redondanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redondanță
  • redondanța
plural
  • redondanțe
  • redondanțele
genitiv-dativ singular
  • redondanțe
  • redondanței
plural
  • redondanțe
  • redondanțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)