2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. sg. redundántă, pl. redundánte

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.

REDUNDÁNȚĂ s. v. inutilitate.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDÁNȚĂ s.f. v. redundanță.

REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].

REDUNDÁNȚĂ s.f. Supraabundență inutilă a expresiilor, a cuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei. V. superfluitate. ♦ Surplus de comunicare menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ♦ (Telec.) Exces de semnale pentru transmiterea unei anumite cantități de informație. [Var. redondanță s.f. / < engl. redundancy, fr. redondance, cf. lat. redundantia – revărsare, abundență].

REDUNDÁNT, -Ă adj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant)

REDUNDÁNȚĂ s. f. 1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ◊ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație. 2. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance)

Intrare: redundant
redundant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular redundant redundantul redundantă redundanta
plural redundanți redundanții redundante redundantele
genitiv-dativ singular redundant redundantului redundante redundantei
plural redundanți redundanților redundante redundantelor
vocativ singular
plural
redondant
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular redondant redondantul redondantă redondanta
plural redondanți redondanții redondante redondantele
genitiv-dativ singular redondant redondantului redondante redondantei
plural redondanți redondanților redondante redondantelor
vocativ singular
plural
Intrare: redundanță
redundanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular redundanță redundanța
plural redundanțe redundanțele
genitiv-dativ singular redundanțe redundanței
plural redundanțe redundanțelor
vocativ singular
plural
redondanță
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular redondanță redondanța
plural redondanțe redondanțele
genitiv-dativ singular redondanțe redondanței
plural redondanțe redondanțelor
vocativ singular
plural