opțiuni
  • info

9 definiții pentru sforăitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFORĂITOR, -OARE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tor.

SFORĂITOR, -OARE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tor.

sforăitor, ~oare a [At: HELIADE, O. I, 128 / P: ~ră-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: sforăi + -tor] 1 (D. oameni) Care sforăie (1). 2 (Pex; d. somnul oamenilor) Care este acompaniat de o respirație grea (1). 3 (D. cai; pan; d. alte animale) Care respiră cu greutate (după un efort, din cauza unei sperieturi etc.). 4 (Fig; d. felul de exprimare al cuiva) Lipsit de conținut Si: declamator, emfatic.

SFORĂITOR, -OARE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie. Vitele sforăitoare, frămînțîndu-se în juguri... parcă se alinară puțin cînd lupoaica se opri. SADOVEANU, O. VIII 106. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. Și cine știe cîtă filozofie nesărată și cîtă poezie sforăitoare n-aș mai fi făptuit eu cu gîndul. HOGAȘ, M. N. 165. Iată-l aruncat într-un ocean de fraze sforăitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 457. Un popor care piere de foame nu se ia după vorbe, oricît de sforăitoare ar fi. IONESCU-RION, C. 28.

SFORĂITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care sforăie; care produce sforăituri. 2) fig. (despre stil, vorbire etc.) Care are caracter artificial și afectat; emfatic; bombastic. Fraze ~oare. [Sil. -ră-i-] /a sforăi + suf. ~tor

sforăitor a. care sforăe.

sforăitór, -toáre adj. Care sforăĭe. Fig. Pompos, bombastic, unflat: titlurĭ sforăitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sforăitor (desp. -ră-i-) adj. m., pl. sforăitori; f. sg. și pl. sforăitoare

sforăitor (-ră-i-) adj. m., pl. sforăitori; f. sg. și pl. sforăitoare

sforăitor adj. m. (sil. -ră-i-), pl. sforăitori; f. sg. și pl. sforăitoare

Intrare: sforăitor
sforăitor adjectiv
  • silabație: sfo-ră-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sforăitor
  • sforăitorul
  • sforăitoru‑
  • sforăitoare
  • sforăitoarea
plural
  • sforăitori
  • sforăitorii
  • sforăitoare
  • sforăitoarele
genitiv-dativ singular
  • sforăitor
  • sforăitorului
  • sforăitoare
  • sforăitoarei
plural
  • sforăitori
  • sforăitorilor
  • sforăitoare
  • sforăitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sforăitor, sforăitoareadjectiv

  • 1. Care sforăie; cu sforăituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vitele sforăitoare, frămînțîndu-se în juguri... parcă se alinară puțin cînd lupoaica se opri. SADOVEANU, O. VIII 106. DLRLC
  • 2. figurat (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: declamator emfatic
    • format_quote Și cine știe cîtă filozofie nesărată și cîtă poezie sforăitoare n-aș mai fi făptuit eu cu gîndul. HOGAȘ, M. N. 165. DLRLC
    • format_quote Iată-l aruncat într-un ocean de fraze sforăitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 457. DLRLC
    • format_quote Un popor care piere de foame nu se ia după vorbe, oricît de sforăitoare ar fi. IONESCU-RION, C. 28. DLRLC
etimologie:
  • Sforăi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.