13 definiții pentru redundant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

redundant, ~ă a [At: BARCIANU / V: ~don~ / Pl: ~nți, ~e / E: eg redundant, fr redondant] 1 Referitor la redundanță (1). 2 Care prezintă redundanță (1). 3 Care este în plus. 4 (Rar; d. stil) Care prezintă redundanță (2).

REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].

REDUNDÁNT, -Ă adj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant)

REDUNDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de redundanță; propriu redundanței. /<fr. redondant

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

redundant adj. m., pl. redundanți; f. redundantă, pl. redundante

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. sg. redundántă, pl. redundánte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.

redundant adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REDUNDÁNT, -Ă adj. (< engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans): în sintagmele alternanță fonetică redundantă, construcție gramaticală redundantă, cuvânt redundant și formă redundantă (v.).

Intrare: redundant
redundant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redundant
  • redundantul
  • redundantu‑
  • redundantă
  • redundanta
plural
  • redundanți
  • redundanții
  • redundante
  • redundantele
genitiv-dativ singular
  • redundant
  • redundantului
  • redundante
  • redundantei
plural
  • redundanți
  • redundanților
  • redundante
  • redundantelor
vocativ singular
plural
redondant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redondant
  • redondantul
  • redondantu‑
  • redondantă
  • redondanta
plural
  • redondanți
  • redondanții
  • redondante
  • redondantele
genitiv-dativ singular
  • redondant
  • redondantului
  • redondante
  • redondantei
plural
  • redondanți
  • redondanților
  • redondante
  • redondantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

redundant, redundantăadjectiv

  • 1. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. informatică Care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.