11 definiții pentru redundant redondant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

REDUNDÁNT, -Ă, redundanți, -te, adj. Care se referă la redundanță, care prezintă redundanță. [Var.: redondánt, -ă adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.

REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor la redundanță, care prezintă redundanță. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].

REDUNDÁNT, -Ă adj. 1. referitor la redundanță (1), care prezintă redundanță. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conține informații identice în mai multe părți ale aceluiași sistem de informații. (< engl. redundant, fr. redondant)

REDUNDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care ține de redundanță; propriu redundanței. /<fr. redondant

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.

REDONDÁNT, -Ă adj. v. redundant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. redundántă, pl. redundánte

redundánt adj. m., pl. redundánți; f. sg. redundántă, pl. redundánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.

redundant adj. v. INUTIL. NENECESAR. NETREBUINCIOS. NEUTIL.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REDUNDÁNT, -Ă adj. (< engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans): în sintagmele alternanță fonetică redundantă, construcție gramaticală redundantă, cuvânt redundant și formă redundantă (v.).

Intrare: redundant
redundant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redundant
  • redundantul
  • redundantu‑
  • redundantă
  • redundanta
plural
  • redundanți
  • redundanții
  • redundante
  • redundantele
genitiv-dativ singular
  • redundant
  • redundantului
  • redundante
  • redundantei
plural
  • redundanți
  • redundanților
  • redundante
  • redundantelor
vocativ singular
plural
redondant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redondant
  • redondantul
  • redondantu‑
  • redondantă
  • redondanta
plural
  • redondanți
  • redondanții
  • redondante
  • redondantele
genitiv-dativ singular
  • redondant
  • redondantului
  • redondante
  • redondantei
plural
  • redondanți
  • redondanților
  • redondante
  • redondantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)