19 definiții pentru reducție reducțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDÚCȚIE, reducții, s. f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ (Concr.) Piesă de legătură între tuburi sau țevi cu diametre diferite. 2. (Med.) Reducere (2). 3. (Jur.; în forma reducțiune) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. [Var.: reducțiúne s. f.] – Din fr. réduction, lat. reductio, -onis.

REDÚCȚIE, reducții, s. f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ (Concr.) Piesă de legătură între tuburi sau țevi cu diametre diferite. 2. (Med.) Reducere (2). 3. (Jur.; în forma reducțiune) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. [Var.: reducțiúne s. f.] – Din fr. réduction, lat. reductio, -onis.

REDÚCȚIE, reducții, s. f. Faptul de a reduce; reducere. Maiorescu... a voit să spună că pentru Eminescu, ca individualitate excepțională, reducția mijloacelor materiale era convenabilă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 5/2. ♦ (Concretizat, în forma reducțiune) Copie în mic a unui lucru. Pompa de la curtea domnului era reducțiunea celei de la Țarigrad. MACEDONSKI, O. IV 117. ♦ (Tehn.) Piesă de legătură între două piese tubulare cu diametre diferite. – Variantă: reducțiúne s. f.

REDÚCȚIE s.f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ Transpunerea partiturii unei opere sau a unei simfonii pentru pian. ♦ Piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 2. Operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 3. Reducere la jumătate a numărului cromozomilor unei celule, care precedă formarea celulelor reproductive. [Gen. -iei, var. reducțiune s.f. / cf. fr. réduction].

REDÚCȚIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie în mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestră, pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 4. operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumătate a numărului de cromozomi în cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul căruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevăr. (< fr. réduction, lat. reductio)

REDÚCȚIE ~i f. 1) v. A REDUCE. 2) Copie în dimensiuni scăzute a unui obiect. 3) Piesă folosită pentru racordarea unor tuburi sau a unor țevi cu diametre diferite. [G.-D. reducției] /<fr. réduction

REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție.

REDUCȚIÚNE s.f. 1. V. reducție. 2. (Jur.) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a libertăților (donații, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moștenitorilor rezervatari. [Cf. fr. réduction].

REDUCȚIÚNE s. f. (jur.) restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. (< fr. réduction)

reducți(un)e f. acțiunea de a reduce și rezultatul ei.

*reducțiúne f. (lat. reductio, -ónis. V. deducțiúne). Acțiunea de a reduce: reducțiunea Daciiĭ în provincie romană. Lucru redus: acest desemn e o reducțiune. – Ob. redúcere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

redúcție (copie, piesă) (-ți-e) s. f., art. redúcția (-ți-a), g.-d. art. redúcției; pl. redúcții, art. redúcțiile (-ți-i-)

redúcție (tehn.) s. f. (sil. -ți-e), art. redúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. redúcției; pl. redúcții, art. redúcțiile (sil. -ți-i-)

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiúne (jur.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. reducțiúnii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REDÚCȚIE s. 1. v. reducere. 2. v. simplificare.

REDUCȚIE s. 1. (MED.) reducere. (~ a unui os luxat.) 2. (MAT.) reducere, simplificare, (înv.) simplicație. (~ a unei fracții.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

reducție pentru pian, transcrierea (2) unei lucrări muzicale concepută pentru un asamblu* mare (operă*, oratoriu*, simfonie* etc.), ce păstrează cât mai fidel laturile esențiale ale respectivei compoziții, astfel încât să poată fi executată la pian* (uneori până la 4 mâini). R. servește de cele mai multe ori la punerea în studiu a unei lucrări ce implică un ansamblu vocal (cor*, soliști*), înaintea repetiției cu orch. Uneori r. se poate realiza direct, prin citirea simplificată la pian a lucrării.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REDUCȚIÚNE (< fr.) s. f. (Dr.) Restrângere, prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moștenitorilor rezervatari, în limitele cotității disponibile, în care dispune de averea vsa cu titlu gratuit.

Intrare: reducție
reducție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reducție
  • reducția
plural
  • reducții
  • reducțiile
genitiv-dativ singular
  • reducții
  • reducției
plural
  • reducții
  • reducțiilor
vocativ singular
plural
reducțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reducțiune
  • reducțiunea
plural
  • reducțiuni
  • reducțiunile
genitiv-dativ singular
  • reducțiuni
  • reducțiunii
plural
  • reducțiuni
  • reducțiunilor
vocativ singular
plural