2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei. – V. redeștepta.

redeșteptare sf [At: ALECSANDRI, S. 97 / Pl: ~tări / E: redeștepta] 1 Trezire (din lâncezeală, din amorțeală) Si: reînviorare. 2 (Fig) Reizbucnire. (Fig) Evocare (1).

REDEȘTEPTÁRE, redeșteptări, s. f. Acțiunea de a (se) redeștepta și rezultatul ei; reînviere, trezire (din lîncezeală, din amorțeală). Dîndu-și seama de rolul burgheziei muntene și redeșteptarea națională... Odobescu are cuvinte de laudă. IBRĂILEANU, SP. CR. 216. Rolla a avut o mare influență asupra societății Iașului... dînd mîna cu toți tinerii din acea epocă pentru introducerea marelor reforme sociale și, mai cu seamă, pentru redeșteptarea simțului de demnitate personală. ALECSANDRI, S. 97.

REDEȘTEPTÁRE s.f. Acțiunea de a redeștepta și rezultatul ei; trezire din nou, reînviere. [< redeștepta].

REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Pref. re- + deștepta.

redeștepta [At: MACEDONSKI, O. I, 98 / Pzi: redeștept / E: re1- + deștepta] 1-2 vtr A (se) trezi din nou. 3-4 vtr A face să-și revină sau a-și veni în fire. 5-6 vtr A readuce sau a reveni la viață. 7-8 vtr (Fig) A izbucni sau a face să izbucnească din nou. 9 vt (Fig) A evoca (1).

REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) deștepta, a (se) trezi din nou, a face să-și revină sau a-și reveni în fire, a readuce sau a reveni la viață. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Re1- + deștepta.

REDEȘTEPTÁ, redeștépt, vb. I. 1. Refl. A se deștepta, a se trezi din nou, a-și veni în fire, a reveni la viață. Mă redeștept curînd același și-n mine nu se face calm. MACEDONSKI, O. I 98. ♦ A se stîrni, a se reaprinde, a reîncepe, a izbucni din nou. Toată scîrba și ura se redeșteptaseră mai crude. C. PETRESCU, Î. II 227. 2. Tranz. A aduce aminte, a aminti, a evoca. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptînd în față-mi trecutele nimicuri. EMINESCU, O. I 107.

REDEȘTEPTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) deștepta din nou, a readuce sau a-și reveni în fire. ♦ (Fig.) A izbucni, a (se) trezi din nou. 2. tr. A aminti, a evoca. [P.i. redeștépt. / după fr. réveiller].

REDEȘTEPTÁ vb. I. tr., refl. a (se) deștepta din nou, a readuce (în simțiri), a-și reveni în fire. ◊ (fig.) a (se) stârni din nou, a reizbucni. II. tr. a reaminti, a evoca. (după fr. réveiller)

A SE REDEȘTEPTÁ mă redeștépt intranz. A se deștepta din nou. /re- + a se deștepta

A REDEȘTEPTÁ redeștépt tranz. 1) A deștepta din nou. * ~ în memorie a readuce în minte întâmplări din trecut; a aminti; a evoca. 2) A face să se redeștepte. /re- + a deștepta


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

redeșteptáre s. f., g.-d. art. redeșteptắrii; pl. redeșteptắri

redeșteptáre s. f. deșteptare

redeșteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 redeșteáptă; conj. prez. 3 să redeștépte

redeșteptá vb., ind. prez. 1 sg. redeștépt, 3 sg. și pl. redeșteáptă; conj. prez. 3 sg. și pl. redeștépte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REDEȘTEPTÁ vb. 1. v. evoca. 2. v. aminti.

REDEȘTEPTA vb. 1. a chema, a evoca, a reaminti, a rechema. (A ~ ceva în memorie.) 2. a aminti, a evoca. (I-am ~ vremurile de atunci.)

Intrare: redeșteptare
redeșteptare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redeșteptare
  • redeșteptarea
plural
  • redeșteptări
  • redeșteptările
genitiv-dativ singular
  • redeșteptări
  • redeșteptării
plural
  • redeșteptări
  • redeșteptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: redeștepta
redeștepta verb grupa I conjugarea I
verb (VT49)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • redeștepta
  • redeșteptare
  • redeșteptat
  • redeșteptatu‑
  • redeșteptând
  • redeșteptându‑
singular plural
  • redeșteaptă
  • redeșteptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • redeștept
(să)
  • redeștept
  • redeșteptam
  • redeșteptai
  • redeșteptasem
a II-a (tu)
  • redeștepți
(să)
  • redeștepți
  • redeșteptai
  • redeșteptași
  • redeșteptaseși
a III-a (el, ea)
  • redeșteaptă
(să)
  • redeștepte
  • redeștepta
  • redeșteptă
  • redeșteptase
plural I (noi)
  • redeșteptăm
(să)
  • redeșteptăm
  • redeșteptam
  • redeșteptarăm
  • redeșteptaserăm
  • redeșteptasem
a II-a (voi)
  • redeșteptați
(să)
  • redeșteptați
  • redeșteptați
  • redeșteptarăți
  • redeșteptaserăți
  • redeșteptaseți
a III-a (ei, ele)
  • redeșteaptă
(să)
  • redeștepte
  • redeșteptau
  • redeștepta
  • redeșteptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)