opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli)[1] Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

  1. Sensul s-a extins, fiind folosit și în alte domenii, nu numai în cel medical, despre boli — raduborza

recurent1 smf [At: DDRF / Pl: ~nți, ~e / E: lat recurrens, -entis] (Jur) Persoană care face recurs.

recurent2, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 385/18 / V: ~rant / Pl: ~nți, ~e / E: fr récurent] 1 a (Atm; d. artere și nervi) Care revine spre punctul de plecare. 2 a (Îs) Febră ~ă sau friguri ~e Boală infecțioasă, caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. 3 sfa Febră recurentă (2). 4 a Care se repetă, revine.

RECURÉNT2, -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

RECURÉNT2, -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care face (sau se judecă în) recurs.

RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile.

RECURÉNT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiție. [< recurs].

RECURÉNT, -Ă adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă cu aceleași simptome cu febra tifoidă; (mat.) serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. [< fr. récurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni înapoi].

RECURÉNT, -Ă I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidivează. ♦ febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă. 3. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. récurrent, lat. recurrens)

RECURÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni. 2) Care revine la punctul inițial; cu proprietatea de a reveni la poziția inițială. Nerv ~. /<fr. récurrent

RECURÉNT2 ~ți m. Persoană care face un recurs în justiție. /<lat. recurrens, ~ntis

recurent m. Jur. cel ce face recurs.

*recurént, -ă adj. (lat. recúrrens, -curréntis, part. d. recurrere, a alerga înapoĭ. V. recurg). Anat. Care revine la punctu de plecare: nervĭ recurențĭ. Mat. Care presupune un calcul făcut asupra terminilor din apoĭ: serie recurentă. Jur. Care face recurs (Subst. Recurentu). Med. Frigurĭ recurente, un fel de frigurĭ maĭ grave de cît cele obișnuite și chiar mortale cînd omu e răŭ hrănit.

recurant, ~ă a vz recurent2 corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recurent adj. m., s. m., pl. recurenți; adj. f., s. f. recurentă, pl. recurente

recurent adj. m., s. m., pl. recurenți; adj. f., s. f. recurentă, pl. recurente

recurént (care revine) adj. m., (persoană care face recurs) s. m., pl. recurénți; f. sg. recuréntă, pl. recurénte

Intrare: recurent (adj.)
recurent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recurent
  • recurentul
  • recurentu‑
  • recurentă
  • recurenta
plural
  • recurenți
  • recurenții
  • recurente
  • recurentele
genitiv-dativ singular
  • recurent
  • recurentului
  • recurente
  • recurentei
plural
  • recurenți
  • recurenților
  • recurente
  • recurentelor
vocativ singular — —
plural — —
recurant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: recurent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recurent
  • recurentul
  • recurentu‑
plural
  • recurenți
  • recurenții
genitiv-dativ singular
  • recurent
  • recurentului
plural
  • recurenți
  • recurenților
vocativ singular
  • recurentule
  • recurente
plural
  • recurenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recurent, recurentăadjectiv

  • 1. Care revine spre locul de origine. DN
    sinonime: palindromic
    • 1.1. medicină (Despre boli) Care revine, care recidivează. DEX '09 DLRLC DN
      • 1.1.1. Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. matematică Serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. DN
etimologie:

recurent, recurențisubstantiv masculin
recurentă, recurentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face un recurs în justiție. DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.