16 definiții pentru recurent (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recurent1 smf [At: DDRF / Pl: ~nți, ~e / E: lat recurrens, -entis] (Jur) Persoană care face recurs.

recurent2, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 385/18 / V: ~rant / Pl: ~nți, ~e / E: fr récurent] 1 a (Atm; d. artere și nervi) Care revine spre punctul de plecare. 2 a (Îs) Febră ~ă sau friguri ~e Boală infecțioasă, caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. 3 sfa Febră recurentă (2). 4 a Care se repetă, revine.

RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli)[1] Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

  1. Sensul s-a extins, fiind folosit și în alte domenii, nu numai în cel medical, despre boli — raduborza

RECURÉNT2, -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile.

RECURÉNT2, -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care face (sau se judecă în) recurs.

RECURÉNT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiție. [< recurs].

RECURÉNT, -Ă adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă cu aceleași simptome cu febra tifoidă; (mat.) serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. [< fr. récurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni înapoi].

RECURÉNT, -Ă I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidivează. ♦ febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă. 3. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. récurrent, lat. recurrens)

RECURÉNT2 ~ți m. Persoană care face un recurs în justiție. /<lat. recurrens, ~ntis

RECURÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni. 2) Care revine la punctul inițial; cu proprietatea de a reveni la poziția inițială. Nerv ~. /<fr. récurrent

recurent m. Jur. cel ce face recurs.

*recurént, -ă adj. (lat. recúrrens, -curréntis, part. d. recurrere, a alerga înapoĭ. V. recurg). Anat. Care revine la punctu de plecare: nervĭ recurențĭ. Mat. Care presupune un calcul făcut asupra terminilor din apoĭ: serie recurentă. Jur. Care face recurs (Subst. Recurentu). Med. Frigurĭ recurente, un fel de frigurĭ maĭ grave de cît cele obișnuite și chiar mortale cînd omu e răŭ hrănit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurént (care revine) adj. m., (persoană care face recurs) s. m., pl. recurénți; f. sg. recuréntă, pl. recurénte

Intrare: recurent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recurent
  • recurentul
  • recurentu‑
plural
  • recurenți
  • recurenții
genitiv-dativ singular
  • recurent
  • recurentului
plural
  • recurenți
  • recurenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)