RECUPERATOR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

recuperator¹ sm [At: XENOPOL, I. R. I, 161 / Pl: ~i / E: lat recuperator] 1 (În Roma antică) Judecător angajat în problemele de despăgubire, de restituire etc. 2 (Arg) Persoană care se ocupă cu recuperarea ilegală, prin forță, a unor bunuri materiale, reprezentând contravaloarea unei sume de bani datorate de cel căruia i se iau aceste bunuri.

RECUPERATOR s.m. (La romani) Judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. [< lat. recuperator].

RECUPERATOR, -OARE adj. Care recuperează. // s.n. 1. Sistem tehnic cu care se recuperează deșeurile de materiale sau energia care se pierdea în mod obișnuit. 2. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. [Cf. fr. récupérateur].

RECUPERATOR¹ s. m. (la romani) judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. (< lat. recuperator)

RECUPERATOR², -OARE I. adj. care recuperează: recuperatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic cu care se recuperează deșeurile de materiale sau energia care se pierde în mod obișnuit. 2. subansamblu al unei guri de foc de artilerie care readuce părțile reculante în poziția inițială. 3. preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. (< fr. récupérateur)

RECUPERATORIU, -IE adj. recuperator (I). (< lat. recuperatorius)

recuperator¹ (persoană) s. m., pl. recuperatori

recuperator² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoare

recuperator¹ (persoană) s. m., pl. recuperatori

recuperator (ist.) s. m., pl. recuperatori

recuperatoriu adj. m., f. recuperatorie; pl. m. și f. recuperatorii