recuperator¹ sm [At: XENOPOL, I. R. I, 161 / Pl: ~i / E: lat recuperator] 1 (În Roma antică) Judecător angajat în problemele de despăgubire, de restituire etc. 2 (Arg) Persoană care se ocupă cu recuperarea ilegală, prin forță, a unor bunuri materiale, reprezentând contravaloarea unei sume de bani datorate de cel căruia i se iau aceste bunuri.