RECUPERATOR, recuperatoare, s. n., s. m. 1. S. n. Parte dintr-un sistem tehnic care servește la recuperarea totală sau parțială a energiei răspândite într-o instalație, a resturilor sau a deșeurilor de materiale. 2. S. n. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. 3. S. m. Persoană care recuperează. – Din fr. récupérateur.

recuperator¹ sm [At: XENOPOL, I. R. I, 161 / Pl: ~i / E: lat recuperator] 1 (În Roma antică) Judecător angajat în problemele de despăgubire, de restituire etc. 2 (Arg) Persoană care se ocupă cu recuperarea ilegală, prin forță, a unor bunuri materiale, reprezentând contravaloarea unei sume de bani datorate de cel căruia i se iau aceste bunuri.

RECUPERATOR s.m. (La romani) Judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. [< lat. recuperator].

RECUPERATOR¹ s. m. (la romani) judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. (< lat. recuperator)

recuperator¹ (persoană) s. m., pl. recuperatori

recuperator² (sistem tehnic) s. n., pl. recuperatoare

recuperator¹ (persoană) s. m., pl. recuperatori

recuperator (ist.) s. m., pl. recuperatori