opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

RECULARE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.

RECULARE, reculări, s. f. Faptul de a recula. – V. recula.

reculare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: recula] Retragere (bruscă).

RECULARE, reculări, s. f. Faptul de a recula.

RECULARE s.f. Faptul de a recula. [< recula].

RECULA, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

RECULA, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.

recula vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL, 436 / Pzi: ~lez / E: fr reculer] 1-2 A face un recul (1, 3). 3 A se retrage (brusc).

RECULA, reculez, vb. I. Intranz. (Tehn.) A se retrage, a se smuci înapoi, a avea o mișcare de recul.

RECULA vb. I. intr. A face un recul; a se smuci înapoi. [< fr. reculer].

RECULA vb. intr. a face un recul. (< fr. reculer)

A RECULA pers. 3 ~ează intranz. tehn. (despre corpuri solide, mecanisme etc.) A face recul; a se smuci înapoi. Arma a reculat. /<fr. reculer

*reculéz v. intr. (fr. reculer). Barb. Zmuncesc, izbesc înapoĭ în momentu descărcăriĭ: tunu a reculat.

Ortografice DOOM

reculare s. f., g.-d. art. reculării; pl. reculări

reculare s. f., g.-d. art. reculării; pl. reculări

reculare s. f., g.-d. art. reculării; pl. reculări

recula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reculez, 3 reculează; conj. prez. 1 sg. să reculez, 3 să reculeze

recula (a ~) vb., ind. prez. 3 reculează

recula vb., ind. prez. 3 sg. reculează

Intrare: reculare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reculare
  • recularea
plural
  • reculări
  • reculările
genitiv-dativ singular
  • reculări
  • reculării
plural
  • reculări
  • reculărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: recula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recula
  • reculare
  • reculat
  • reculatu‑
  • reculând
  • reculându‑
 singular plural
  • reculează
  • reculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reculez
 (să)
  • reculez
  • reculam
  • reculai
  • reculasem
a II-a (tu)
  • reculezi
 (să)
  • reculezi
  • reculai
  • reculași
  • reculaseși
a III-a (el, ea)
  • reculează
 (să)
  • reculeze
  • recula
  • reculă
  • reculase
plural I (noi)
  • reculăm
 (să)
  • reculăm
  • reculam
  • recularăm
  • reculaserăm
  • reculasem
a II-a (voi)
  • reculați
 (să)
  • reculați
  • reculați
  • recularăți
  • reculaserăți
  • reculaseți
a III-a (ei, ele)
  • reculează
 (să)
  • reculeze
  • reculau
  • reculară
  • reculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reculare, reculărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a recula. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi recula DEX '09 DEX '98 DN

recula, reculezverb

  • 1. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: retrage
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.