11 definiții pentru „rectiliniu”   declinări

RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mișcare) Care este în linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. ◊ Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.

RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.) 1. În linie dreaptă. Mișcare rectilinie. (Atestat în forma rectilin) Șoseaua tăia o dîră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. REBREANU, R. I 215. 2. (Despre figuri geometrice) Format din linii drepte. Triunghi rectiliniu. – Variantă: rectilín, -ă adj.

rectilíniu [niu pron. niu] adj. m., f. rectilínie (-ni-e); pl. m. și f. rectilínii

rectilíniu adj. m. [-niu pron. -niu], f. rectilínie (sil. -ni-e); pl. m. și f. rectilínii

RECTILÍNIU adj. v. drept.

RECTILÍNIU, -IE adj. În linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -ă adj. / cf. fr. rectiligne].

RECTILÍNIU, -IE adj. 1. (despre mișcări) care se desfășoară în linie dreaptă; drept. 2. (despre figuri geometrice) mărginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)

RECTILÍNIU ~e (~i) 1) (despre mișcări) Care se desfășoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. /<fr. rectiligne

*rectilíniŭ, -ie adj. (lat. rectilineus, d. rectus, drept, și linea, linie). În linie dreaptă: mișcare rectilinie. Geom. Format din liniĭ drepte: figură rectilinie. Relativ la liniĭ drepte: trigonometria rectilinie.