recti- [At: DN³ / V: rect- / E: fr recti- cf lat rectus] Element de compunere savantă cu semnificația: 1 Drept (3). 2 În unghi drept.

RECTI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „drept”, „în unghi drept”. [Var. rect-. / < fr. recti-, cf. lat. rectus].

RECTI- elem. rect²(o)-.

rect³- vz recti-

rect²- vz recto-

recto¹- [At: DN³ / V: rect~ / E: fr recto- cf lat rectum] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) rect¹.

RECT²- v. recti-.

RECT¹- v. recto-.

RECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rect”. [Var. rect-. / < fr. recto-, cf. lat. rectum].

RECT²(O)-, -RECT/RECTI- elem. „drept”, „rect”. (< fr. rect/o/-, -recte, recti-, cf. lat. rectus)

RECTO¹- elem. rect²(o)-. ()

RECTI- „drept, erect”. ◊ L. rectus „drept” > fr. recti-, engl. id., germ. rekti- > rom. recti-. □ ~caul (v. caul), adj., cu tulpina dreaptă; ~corn (v. -corn), adj., (despre insecte) cu antenele drepte; ~flor (v. -flor), adj., cu flori drepte; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre păsări) care are ciocul drept.

RECT-, v. RECTO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere a anusului.

RECTO- „drept, rect, rectal”. ◊ L. rectum „drept, rectiliniu” > fr. recto-, engl. id., germ. rekto- > rom. recto-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a rectului; ~cliză (v. -cliză₂), s. f., spălătură rectală; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea lungimii țesăturilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a rectului în poziție normală; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~scop (v. -scop), s. n., endoscop special pentru examinarea cavității rectale; sin. colonoscop; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a rectului cu ajutorul rectoscopului; sin. colonoscopie; ~tomie (v. tomie), s. f., secționare chirurgicală a stricturii rectale.