2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rechemat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 225 / Pl: ~ați, ~e / E: rechema] 1 Care a fost chemat (1) înapoi. 2 (Spc; d. ambasadori, miniștri etc.) Care a fost revocat din funcție.

RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. – Pref. re- + chema.

rechema1 [At: ASACHI, S. L. I, 139 / Pzi: rechem / E: re1- + chema, după fr rappeler] 1 vt A chema (4) înapoi. 2 vt A chema (4) din nou. 3 vt (Fig; rar) A trezi (la realitate). 4 vt A revoca un ambasador, un ministru plenipotențiar etc. din postul încredințat, chemându-l înapoi în țară. 5-6 vtr A (-și) reaminti o imagine, un fapt trecut etc.

rechema2 vti [At: CR (1831), 552/10 / Pzi: rechem / E: după fr réclamer] (Înv) 1-2 A pretinde (un drept).

RECHEMÁ, rechem, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦ Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦ Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. – Re1- + chema.

RECHEMÁ, rechém, vb. I. Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. Am lăsat deschis larg fereastra, încercînd să adorm și să rechem visul meu. ANGHEL, PR. 7. Din tronul lui de piatră bătrînul preot vede Și-n vînturi el ridică adîncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă. EMINESCU, O. I 98. ◊ A rechema un ambasador, un ministru plenipotențiar = a revoca un ambasador, un ministru plenipotențiar din postul încredințat chemîndu-l înapoi în țară. ◊ Fig. O de-ai putea să mai rechemi La poarta ta acele vremi de trai patriarhal. IOSIF, PATR. 7. ♦ (Cu privire la un fapt trecut, o imagine etc., uneori determinat prin «în minte») A evoca. Am rechemat conacul nașilor... în schița mea «Bujorii». GALACTION, O. I 10. De cîte ori de-atuncea, timpul cel de altădată Nu l-am rechemat în minte să-mi revăd copilăria. MACEDONSKI, O. I 10. Parcă ei, din vremuri, un vis amar recheamă, Se măsură cu gîndul, se-nfioară, de teamă. COȘBUC, P. II 203. ♦ Fig. (Neobișnuit, cu privire la o persoană) A trezi (la realitate); a dezmetici. Respectul și încrederea acestor oameni simpli, față de soțul lor de primejdie, rechemară și precizară pe preot. GALACTION, O. I 187.

A RECHEMÁ rechém tranz. 1) A chema din nou. ~ în armată. 2) A chema înapoi. ~ un ambasador. 3) fig. (evenimente, fapte sau imagini din trecut) A readuce în amintire, a evoca; a reaminti. /re- + a chema

rechemà v. 1. a chema din nou; 2. a face să revie un ambasador.

*rechém, a v. tr. (d. chem. V. reclam. Se conj. ca chem). Chem ĭar. Chem înapoĭ, vorbind de un funcționar trimes peste hotar: a rechema un ambasador. Fig. Aduc aminte (fr. rappeler): a rechema trecutu. V. revoc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rechemá (a ~) vb., ind. prez. 3 recheámă; conj. prez. 3 să rechéme

rechemá vb., ind. prez. 1 sg. rechém, 3 sg. și pl. recheámă; conj. prez. 3 sg. și pl. rechéme

rechema (ind. prez. 3 sg. și pl. recheamă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECHEMA vb. a chema, a evoca, a reaminti, a redeștepta. (A ~ ceva în memorie.)

Intrare: rechemat
rechemat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rechemat
  • rechematul
  • rechematu‑
  • rechema
  • rechemata
plural
  • rechemați
  • rechemații
  • rechemate
  • rechematele
genitiv-dativ singular
  • rechemat
  • rechematului
  • rechemate
  • rechematei
plural
  • rechemați
  • rechemaților
  • rechemate
  • rechematelor
vocativ singular
plural
Intrare: rechema
verb (VT27)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rechema
  • rechemare
  • rechemat
  • rechematu‑
  • rechemând
  • rechemându‑
singular plural
  • rechea
  • rechemați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rechem
(să)
  • rechem
  • rechemam
  • rechemai
  • rechemasem
a II-a (tu)
  • rechemi
(să)
  • rechemi
  • rechemai
  • rechemași
  • rechemaseși
a III-a (el, ea)
  • rechea
(să)
  • recheme
  • rechema
  • rechemă
  • rechemase
plural I (noi)
  • rechemăm
(să)
  • rechemăm
  • rechemam
  • rechemarăm
  • rechemaserăm
  • rechemasem
a II-a (voi)
  • rechemați
(să)
  • rechemați
  • rechemați
  • rechemarăți
  • rechemaserăți
  • rechemaseți
a III-a (ei, ele)
  • rechea
(să)
  • recheme
  • rechemau
  • rechema
  • rechemaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)