opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

RECELARE, recelări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

recelare sf [At: DN3 / Pl: ~Iări / E: recela] 1 Păstrare și ascundere a unui obiect furat de altcineva. 2 Sustragere a cuiva de la cercetările justiției. 3 Refugiere (3).

RECELARE, recelări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a recela și rezultatul ei. – V. recela.

RECELARE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) recela și rezultatul ei. [< recela].

RECELA, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

recela [At: DN2 / Pzi: ~lez / E: fr receler] (Frm) 1 vt A păstra și a ascunde un obiect furat de altcineva. 2 vt A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. 3 vr A se refugia (3).

RECELA, recelez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

RECELA vb. I. tr. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ refl. A se ascunde, a se refugia. [< fr. receler].

RECELA vb. I. tr. a păstra și a ascunde de cineva un obiect furat. ◊ a sustrage de la cercetările justiției pe cineva. II. refl. a se ascunde, a se refugia. (< fr. receler)

A RECELA ~ez tranz. 1) (obiecte furate de altcineva) A păstra și a ascunde. 2) (persoane) A sustrage de la cercetările justiției. /<fr. receler

Ortografice DOOM

recelare s. f., g.-d. art. recelării; pl. recelări

recela (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. recelez, 3 recelează; conj. prez. 1 sg. să recelez, 3 să receleze

recela (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 recelează

recela vb., ind. prez. 1 sg. recelez, 3 sg. și pl. recelează

Intrare: recelare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recelare
  • recelarea
plural
  • recelări
  • recelările
genitiv-dativ singular
  • recelări
  • recelării
plural
  • recelări
  • recelărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: recela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recela
  • recelare
  • recelat
  • recelatu‑
  • recelând
  • recelându‑
 singular plural
  • recelează
  • recelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recelez
 (să)
  • recelez
  • recelam
  • recelai
  • recelasem
a II-a (tu)
  • recelezi
 (să)
  • recelezi
  • recelai
  • recelași
  • recelaseși
a III-a (el, ea)
  • recelează
 (să)
  • receleze
  • recela
  • recelă
  • recelase
plural I (noi)
  • recelăm
 (să)
  • recelăm
  • recelam
  • recelarăm
  • recelaserăm
  • recelasem
a II-a (voi)
  • recelați
 (să)
  • recelați
  • recelați
  • recelarăți
  • recelaserăți
  • recelaseți
a III-a (ei, ele)
  • recelează
 (să)
  • receleze
  • recelau
  • recelară
  • recelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recelare, recelărisubstantiv feminin

  • 1. livresc Acțiunea de a recela și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi recela DEX '09 DEX '98 DN

recela, recelezverb

  • 1. livresc A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. reflexiv A se ascunde, a se refugia. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: ascunde refugia
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.