2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

recăpătare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~tări / E: recăpăta] Căpătare din nou Si: recâștigare (1), redobândire (1).

RECĂPĂTÁRE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei.

RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

recăpăta vt [At: CORNEA, E. I, 191/27 / Pzi: recapăt / E: re1- + căpăta] A căpăta (1) din nou Si: a recâștiga (1), a redobândi (1).

RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Re1- + căpăta.

RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobîndi, a recîștiga. Copacii geometrici își recăpătaseră forma hirsută și se sălbăticiseră, stricînd alinierea. C. PETRESCU, R. DR. 102. Își recăpătă calmul complect. REBREANU, R. I 216. Totdeauna după epidemie, ca și după un război, omenirea caută a-și recăpăta nivelul. GHICA, S. A. 57.

A RECĂPĂTÁ recápăt tranz. A căpăta din nou; a redobândi; a recâștiga; a recupera. /re- + a căpăta

*recápăt, a -căpătá v. tr. (re- și capăt). Capăt (obțin) ĭar, redobîndesc, recuperez: a recăpăta sănătatea, provinciile perdute.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!recăpătáre s. f., g.-d. art. recăpătắrii; pl. recăpătắri

recăpătáre s. f., g.-d. art. recăpătării; pl. recăpătări

recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpătá vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 3 sg. și pl. recápătă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECĂPĂTÁRE s. recâștigare, recuperare, redobândire. (~ forțelor pierdute.)

RECĂPĂTARE s. recîștigare, recuperare, redobîndire. (~ forțelor pierdute.)

RECĂPĂTÁ vb. a recâștiga, a recupera, a redobândi. (Și-a ~ forțele pierdute.)

RECĂPĂTA vb. a recîștiga, a recupera, a redobîndi. (Și-a ~ forțele pierdute.)

Intrare: recăpătare
recăpătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recăpătare
  • recăpătarea
plural
  • recăpătări
  • recăpătările
genitiv-dativ singular
  • recăpătări
  • recăpătării
plural
  • recăpătări
  • recăpătărilor
vocativ singular
plural
Intrare: recăpăta
verb (VT61)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recăpăta
  • recăpătare
  • recăpătat
  • recăpătatu‑
  • recăpătând
  • recăpătându‑
singular plural
  • recapătă
  • recăpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recapăt
(să)
  • recapăt
  • recăpătam
  • recăpătai
  • recăpătasem
a II-a (tu)
  • recapeți
(să)
  • recapeți
  • recăpătai
  • recăpătași
  • recăpătaseși
a III-a (el, ea)
  • recapătă
(să)
  • recapete
  • recăpăta
  • recăpătă
  • recăpătase
plural I (noi)
  • recăpătăm
(să)
  • recăpătăm
  • recăpătam
  • recăpătarăm
  • recăpătaserăm
  • recăpătasem
a II-a (voi)
  • recăpătați
(să)
  • recăpătați
  • recăpătați
  • recăpătarăți
  • recăpătaserăți
  • recăpătaseți
a III-a (ei, ele)
  • recapătă
(să)
  • recapete
  • recăpătau
  • recăpăta
  • recăpătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)