2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.

REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia. [Pr.: re-a-u-di-e-] – V. reaudia.

reaudiere sf [At: M, 1961, nr. 1, 14 / P: re-a-u-di-e-re / Pl: ~ri / E: re1- + audiere] 1 (Jur) Supunere la un nou interogatoriu Si: reascultare (1). 2 Ascultare din nou a unei prelegeri, a unei înregistrări muzicale etc. Si: reascultare (2).

REAUDIÉRE, reaudieri, s. f. (Jur.) Faptul de a reaudia.

REAUDIÉRE s.f. Acțiunea de a reaudia și rezultatul ei; reascultare. [Pron. re-a-u-di-e-. / < reaudia].

REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Pref. re- + audia.

reaudia vt [At: DL / P: re-au-di-a / Pzi: ~iez / E: re1- + audia] 1 (Jur) A supune unui nou interogtoriu Si: a reasculta (1). 2 A asculta din nou (prelegeri, înregistrări muzicale etc.) Si: a reasculta (2).

REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pr.: re-a-u-di-a] – Re1- + audia.

REAUDIÁ, reaudiez, vb. I. Tranz. (Jur.) A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu.

REAUDIÁ vb. I. tr. A audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. [Pron. re-a-u-di-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < re- + audia].

REAUDIÁ vb. tr. 1. (jur.) a audia din nou, a supune unui nou interogatoriu. 2. a asculta (ceva) din nou; a reasculta. (< re1- + audia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reaudiére (re-a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. reaudiérii; pl. reaudiéri

reaudiére s. f. (sil. re-a-) audiere

reaudiá (a ~) (re-a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 reaudiáză, 1 pl. reaudiém (-di-em); conj. prez. 3 să reaudiéze; ger. reaudiínd (-di-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REAUDIÉRE s. (JUR.) reascultare. (~ unui martor.)

REAUDIERE s. (JUR.) reascultare. (~ unui martor.)

REAUDIÁ vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.)

REAUDIA vb. (JUR.) a reasculta. (A ~ un martor.)

Intrare: reaudiere
reaudiere substantiv feminin
  • silabație: re-a- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reaudiere
  • reaudierea
plural
  • reaudieri
  • reaudierile
genitiv-dativ singular
  • reaudieri
  • reaudierii
plural
  • reaudieri
  • reaudierilor
vocativ singular
plural
Intrare: reaudia
  • silabație: re-a- info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reaudia
  • reaudiere
  • reaudiat
  • reaudiatu‑
  • reaudiind
  • reaudiindu‑
singular plural
  • reaudia
  • reaudiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reaudiez
(să)
  • reaudiez
  • reaudiam
  • reaudiai
  • reaudiasem
a II-a (tu)
  • reaudiezi
(să)
  • reaudiezi
  • reaudiai
  • reaudiași
  • reaudiaseși
a III-a (el, ea)
  • reaudia
(să)
  • reaudieze
  • reaudia
  • reaudie
  • reaudiase
plural I (noi)
  • reaudiem
(să)
  • reaudiem
  • reaudiam
  • reaudiarăm
  • reaudiaserăm
  • reaudiasem
a II-a (voi)
  • reaudiați
(să)
  • reaudiați
  • reaudiați
  • reaudiarăți
  • reaudiaserăți
  • reaudiaseți
a III-a (ei, ele)
  • reaudia
(să)
  • reaudieze
  • reaudiau
  • reaudia
  • reaudiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)