3 definiții pentru reascultare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reascultare sf [At: DLR / P: re-as~ / Pl: ~tări / E: reasculta] 1 (Jur) Reaudiere. 2 Ascultare din nou a unei prelegeri, a unei înregistrări muzicale etc. Si: reaudiere (2).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REASCULTARE s. 1. v. reexaminare. 2. (JUR.) reaudiere. (~ unui martor.)

REASCULTARE s. 1. reexaminare. (~ unui student.) 2. (JUR.) reaudiere. (~ unui martor.)

Intrare: reascultare
reascultare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reascultare
  • reascultarea
plural
  • reascultări
  • reascultările
genitiv-dativ singular
  • reascultări
  • reascultării
plural
  • reascultări
  • reascultărilor
vocativ singular
plural