REANIMARE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

reanimare sf [At: CONTEMP. 1961, nr. 784, 7/76 / P: re-a~ / V: (înv) ran~ / Pl: ~mări / E: reanima] 1 Revenire la viață. 2 (Med; spc) Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (respirația și circulația) când acestea au încetat. 3 (Med; spc) Operația prin care un bolnav este readus la viață prin folosirea unor procedee speciale. 4 (Med; spc; șîs secție de ~) Secție a unui spital specializată în realizarea reanimării (3).

REANIMARE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

REANIMARE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei.

REANIMARE s.f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei; (spec.) acțiunea de a readuce la viață un bolnav cu ajutorul unor mijloace speciale; resuscitare. [< reanima].

REANIMARE s. f. acțiunea de a reanima; ansamblu de măsuri terapeutice pentru restabilirea funcțiilor vitale ale organismului. (< reanima)

REANIMARE ~ări f. 1) v. REANIMA. 2) med. Procedeu de restabilire a funcțiilor vitale ale organismului (respirația și circu- lația), când acestea au încetat. 3) Secție într-un spital sau într-o clinică în care se aplică acest procedeu. [Sil. re-a-] /v. a reanima

REANIMA, reanim, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-. – Prez. ind. și: reanimez] – Pref. re- + anima (după fr. réanimer).

ranima v vz reanima

ranimare sf vz reanimare

reanima [At: ALEXI, W. / P: re-a~ / V: (înv) ran~ / Pzi: reanim, ~mez / E: re¹- + anima, fr ranimer] 1 vt A readuce la viață. 2 vt (Med; spc) A face o reanimare. 3 vr A se înviora.

REANIMA, reanim, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + anima (după fr. réanimer).

REANIMA, reanimez, vb. I. Tranz. A readuce la viață, a reînsufleți.

REANIMA vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].

REANIMA vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer)

anestezie-reanimare s. f. (med.) Specialitate medicală de graniță în care se practică anestezierea și reanimarea pacienților ◊ „Ținându-se seama de complexitatea și dificultatea unor specialități medicale – chirurgie cardiacă, neuro-chirurgie, chirurgie urologică, chirurgie oftalmologică, chirurgie toraco-pulmonară, cofo-chirurgie și anestezie-reanimare – respectivul personal va beneficia de retribuții tarifare majorate.” I.B. 18 IV 74 p. 4. ◊ „Secția de anestezie-reanimare de la Spitalul Fundeni.” R.l. 4 V 79 p. 5 (din anestezie + reanimare)

reanimare-terapie (intensivă) s. f. (med.) Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului ◊ „Poate aceste dezechilibre trebuie corectate astfel ca analizele să ajungă cel puțin aproape de normal. Aceasta este o reanimare-terapie intensivă preoperatorie.” R.l. 12 XII 80 p. 2 (din reanimare + terapie intensivă; DEX)

A REANIMA ~ez tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima

reanimare (desp. re-a-) s. f., g.-d. art. reanimării; pl. reanimări

reanimare (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimării; pl. reanimări

reanimare s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reanimării; pl. reanimări

!reanima² (a ~) (desp. re-a-) (a reînsufleți) vb., ind. prez.1 sg. reanim, 3 reanimă; conj. prez. 1 sg. să reanim, 3 să reanime

!reanima¹ (a ~) (desp. re-a-) (a readuce la viață) vb., ind. prez. 1 sg. reanimez, 3 reanimează; conj. prez. 1 sg. să reanimez, 3 să reanimeze

reanima (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanimă/reanimează

reanima vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reanim /reanimez, 3 sg. și pl. reanimă/reanimează

REANIMARE s. 1. (MED.) reînsuflețire. (~ unui muribund.) 2. v. terapie intensivă. 3. v. reînsuflețire.

REANIMARE s. 1. reînsuflețire. (~ unui muribund.) 2. reînsuflețire, reînviorare. (~ atmosferei.)

REANIMA vb. 1. (MED.) a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleți.

REANIMA vb. 1. a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. a (se) reînsufleți, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)