2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

reanimare sf [At: CONTEMP. 1961, nr. 784, 7/76 / P: re-a~ / V: (înv) ran~ / Pl: ~mări / E: reanima] 1 Revenire la viață. 2 (Med; spc) Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (respirația și circulația) când acestea au încetat. 3 (Med; spc) Operația prin care un bolnav este readus la viață prin folosirea unor procedee speciale. 4 (Med; spc; șîs secție de ~) Secție a unui spital specializată în realizarea reanimării (3).

REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

REANIMÁRE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei.

REANIMÁRE s.f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei; (spec.) acțiunea de a readuce la viață un bolnav cu ajutorul unor mijloace speciale; resuscitare. [< reanima].

REANIMÁRE s. f. acțiunea de a reanima; ansamblu de măsuri terapeutice pentru restabilirea funcțiilor vitale ale organismului. (< reanima)

REANIMÁRE ~ări f. 1) v. REANIMA. 2) med. Procedeu de restabilire a funcțiilor vitale ale organismului (respirația și circu- lația), când acestea au încetat. 3) Secție într-un spital sau într-o clinică în care se aplică acest procedeu. [Sil. re-a-] /v. a reanima

REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-.Prez. ind. și: reanimez] – Pref. re- + anima (după fr. réanimer).

reanima [At: ALEXI, W. / P: re-a~ / V: (înv) ran~ / Pzi: reanim, ~mez / E: re1- + anima, fr ranimer] 1 vt A readuce la viață. 2 vt (Med; spc) A face o reanimare. 3 vr A se înviora.

REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re1- + anima (după fr. réanimer).

REANIMÁ, reanimez, vb. I. Tranz. A readuce la viață, a reînsufleți.

REANIMÁ vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].

REANIMÁ vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer)

anestezíe-reanimáre s. f. (med.) Specialitate medicală de graniță în care se practică anestezierea și reanimarea pacienților ◊ „Ținându-se seama de complexitatea și dificultatea unor specialități medicale – chirurgie cardiacă, neuro-chirurgie, chirurgie urologică, chirurgie oftalmologică, chirurgie toraco-pulmonară, cofo-chirurgie și anestezie-reanimare – respectivul personal va beneficia de retribuții tarifare majorate.” I.B. 18 IV 74 p. 4. ◊ „Secția de anestezie-reanimare de la Spitalul Fundeni.” R.l. 4 V 79 p. 5 (din anestezie + reanimare)

reanimáre-terapíe (intensívă) s. f. (med.) Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului ◊ „Poate aceste dezechilibre trebuie corectate astfel ca analizele să ajungă cel puțin aproape de normal. Aceasta este o reanimare-terapie intensivă preoperatorie.” R.l. 12 XII 80 p. 2 (din reanimare + terapie intensivă; DEX)

A REANIMÁ ~éz tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reanimáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimắrii; pl. reanimắri

reanimáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reanimării; pl. reanimări

reanimá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanímă/reanimeáză

reanimá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reaním /reaniméz, 3 sg. și pl. reanímă/reanimeáză

arată toate definițiile

Intrare: reanimare
reanimare substantiv feminin
  • silabație: re-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reanimare
  • reanimarea
plural
  • reanimări
  • reanimările
genitiv-dativ singular
  • reanimări
  • reanimării
plural
  • reanimări
  • reanimărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reanima (1 -nim)
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reanima
  • reanimare
  • reanimat
  • reanimatu‑
  • reanimând
  • reanimându‑
singular plural
  • reani
  • reanimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reanim
(să)
  • reanim
  • reanimam
  • reanimai
  • reanimasem
a II-a (tu)
  • reanimi
(să)
  • reanimi
  • reanimai
  • reanimași
  • reanimaseși
a III-a (el, ea)
  • reani
(să)
  • reanime
  • reanima
  • reanimă
  • reanimase
plural I (noi)
  • reanimăm
(să)
  • reanimăm
  • reanimam
  • reanimarăm
  • reanimaserăm
  • reanimasem
a II-a (voi)
  • reanimați
(să)
  • reanimați
  • reanimați
  • reanimarăți
  • reanimaserăți
  • reanimaseți
a III-a (ei, ele)
  • reani
(să)
  • reanime
  • reanimau
  • reanima
  • reanimaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reanima
  • reanimare
  • reanimat
  • reanimatu‑
  • reanimând
  • reanimându‑
singular plural
  • reanimea
  • reanimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reanimez
(să)
  • reanimez
  • reanimam
  • reanimai
  • reanimasem
a II-a (tu)
  • reanimezi
(să)
  • reanimezi
  • reanimai
  • reanimași
  • reanimaseși
a III-a (el, ea)
  • reanimea
(să)
  • reanimeze
  • reanima
  • reanimă
  • reanimase
plural I (noi)
  • reanimăm
(să)
  • reanimăm
  • reanimam
  • reanimarăm
  • reanimaserăm
  • reanimasem
a II-a (voi)
  • reanimați
(să)
  • reanimați
  • reanimați
  • reanimarăți
  • reanimaserăți
  • reanimaseți
a III-a (ei, ele)
  • reanimea
(să)
  • reanimeze
  • reanimau
  • reanima
  • reanimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

reanimare

  • 1. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reînsuflețire reînviorare
    • 1.1. Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.)
      surse: DEX '09 DN sinonime: resuscitare

etimologie:

  • vezi reanima
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

reanima

etimologie: