REANIMA, reanim, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-. – Prez. ind. și: reanimez] – Pref. re- + anima (după fr. réanimer).

reanima [At: ALEXI, W. / P: re-a~ / V: (înv) ran~ / Pzi: reanim, ~mez / E: re¹- + anima, fr ranimer] 1 vt A readuce la viață. 2 vt (Med; spc) A face o reanimare. 3 vr A se înviora.

REANIMA, reanim, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re¹- + anima (după fr. réanimer).

REANIMA, reanimez, vb. I. Tranz. A readuce la viață, a reînsufleți.

REANIMA vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].

REANIMA vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer)

A REANIMA ~ez tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima

ranima v vz reanima

!reanima¹ (a ~) (desp. re-a-) (a readuce la viață) vb., ind. prez. 1 sg. reanimez, 3 reanimează; conj. prez. 1 sg. să reanimez, 3 să reanimeze

!reanima² (a ~) (desp. re-a-) (a reînsufleți) vb., ind. prez.1 sg. reanim, 3 reanimă; conj. prez. 1 sg. să reanim, 3 să reanime

reanima (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanimă/reanimează

reanima vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reanim /reanimez, 3 sg. și pl. reanimă/reanimează

REANIMA vb. 1. (MED.) a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleți.

REANIMA vb. 1. a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. a (se) reînsufleți, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)