REANIMARE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Ansamblul măsurilor de urgență folosite în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

reanimare sf [At: CONTEMP. 1961, nr. 784, 7/76 / P: re-a~ / V: (înv) ran~ / Pl: ~mări / E: reanima] 1 Revenire la viață. 2 (Med; spc) Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (respirația și circulația) când acestea au încetat. 3 (Med; spc) Operația prin care un bolnav este readus la viață prin folosirea unor procedee speciale. 4 (Med; spc; șîs secție de ~) Secție a unui spital specializată în realizarea reanimării (3).

REANIMARE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei. ♦ Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiunilor vitale ale organismului (circulația, respirația etc.) [Pr.: re-a-] – V. reanima.

REANIMARE, reanimări, s. f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei.

REANIMARE s.f. Acțiunea de a reanima și rezultatul ei; (spec.) acțiunea de a readuce la viață un bolnav cu ajutorul unor mijloace speciale; resuscitare. [< reanima].

REANIMARE s. f. acțiunea de a reanima; ansamblu de măsuri terapeutice pentru restabilirea funcțiilor vitale ale organismului. (< reanima)

REANIMARE ~ări f. 1) v. REANIMA. 2) med. Procedeu de restabilire a funcțiilor vitale ale organismului (respirația și circu- lația), când acestea au încetat. 3) Secție într-un spital sau într-o clinică în care se aplică acest procedeu. [Sil. re-a-] /v. a reanima

ranimare sf vz reanimare

anestezie-reanimare s. f. (med.) Specialitate medicală de graniță în care se practică anestezierea și reanimarea pacienților ◊ „Ținându-se seama de complexitatea și dificultatea unor specialități medicale – chirurgie cardiacă, neuro-chirurgie, chirurgie urologică, chirurgie oftalmologică, chirurgie toraco-pulmonară, cofo-chirurgie și anestezie-reanimare – respectivul personal va beneficia de retribuții tarifare majorate.” I.B. 18 IV 74 p. 4. ◊ „Secția de anestezie-reanimare de la Spitalul Fundeni.” R.l. 4 V 79 p. 5 (din anestezie + reanimare)

reanimare-terapie (intensivă) s. f. (med.) Procedeu terapeutic folosit în vederea restabilirii funcțiilor vitale ale organismului ◊ „Poate aceste dezechilibre trebuie corectate astfel ca analizele să ajungă cel puțin aproape de normal. Aceasta este o reanimare-terapie intensivă preoperatorie.” R.l. 12 XII 80 p. 2 (din reanimare + terapie intensivă; DEX)

reanimare (desp. re-a-) s. f., g.-d. art. reanimării; pl. reanimări

reanimare (re-a-) s. f., g.-d. art. reanimării; pl. reanimări

reanimare s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. reanimării; pl. reanimări

REANIMARE s. 1. (MED.) reînsuflețire. (~ unui muribund.) 2. v. terapie intensivă. 3. v. reînsuflețire.

REANIMARE s. 1. reînsuflețire. (~ unui muribund.) 2. reînsuflețire, reînviorare. (~ atmosferei.)