REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

real², ~ă [At: FL (1838), 26¹/29 / P: re-al / V: (înv) reel / Pl: ~i, ~e / E: lat realis, ger real, fr réel] 1 a Care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință. 2 a Care există în realitate Si: adevărat (2), (îvr) realnic. 3 a (Fig; îs) Imagine ~ă Imagine a unui obiect dată de un instrument optic (aparat de proiecție, aparat fotografic etc.) care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă etc. 4 a Conform cu realitatea. 5 a Incontestabil. 6 a Neprefacut. 7 a (Îs) Capital ~ Capital care funcționează efectiv în procesul producției și care are o valoare proprie. 8 a (Îs) Salariu ~ Cantitate de bunuri și de servicii care pot fi obținute cu salariul nominal. 9 a (Îs) Drept ~ Drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat. 10 a (Îs) Număr ~ Număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale. 11 a (Înv; îs) Științe ~e Științe exacte. 12 a (Îs) Secție ~ă Secție a unei școli de cultură generală în care se pune accentul pe științele exacte. 13 a (Îs) Liceu ~ sau școală ~ă Liceu sau școală în care se pune accentul pe științele exacte. 14 sn Ceea ce există Si: realitate (1).

real¹ sm [At: (a. 1822) DOC. EC. 261 / P: re-al / V: (înv) rial (Pl: rialuri) / Pl: ~i / E: fr réal, sp real] Monedă spaniolă de argint.

REÁL¹, reali, s. m. Monedă spaniolă de argint. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

REÁL¹, reali, s. m. Monedă spaniolă de argint. Sicriul de argint și aur al sfîntului Grigorie Decapolitul... costînd 1500 reali. ODOBESCU, S. I 336.

REÁL², -Ă, reali, -e, adj. 1. (În opoziție cu imaginar) Care are o existență obiectivă, independentă de conștiința sau de voința noastră. V. adevărat. Nu iubesc o lume imaginară, o iubesc pe cea reală. C. PETRESCU, Î. II 88. ◊ Imagine reală v. imagine (2). ♦ (Substantivat) Ceea ce există, realitate. Animalul nu poate evada din real în ficțiune. C. PETRESCU, Î. II 186. ♦ Care există de fapt. Pericole reale creîndu-și singur, Lara scăpa ca prin minune. MACEDONSKI, O. I 266. ♦ Veritabil, efectiv. Persoana aceasta mi-a făcut reale servicii. 2. (Ec. pol.; în expr.) Valoare reală = (în opoziție cu valoare nominală) valoare intrinsecă în aur a unei monede. (Fig.) Am citit cîteva din articolele d-tale; știu cîtă reală valoare au. CARAGIALE, O. VII 297. Salariu real = cantitatea de bunuri și avantaje care pot fi obținute cu salariul nominal. Reducerea prețului de cost este unul din principalele izvoare ale creșterii salariului real al muncitorilor, tehnicienilor și funcționarilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2983. 3. (Jur.; în expr.) Drept real = (în opoziție cu drept personal) drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru (mobil sau imobil) în mod direct și imediat. 4. (În vechea organizare a învățămîntului mediu; în expr.) Liceu real = școală medie în care se punea accentul pe științele exacte (matematică, fizică etc.).

REÁL s.m. Mică monedă spaniolă de argint. [Pron. re-al. / < sp., port. real].

REÁL, -Ă adj. 1. Care există în realitate; efectiv, adevărat. 2. Indiscutabil, incontestabil. // s.n. Ceea ce este real, ceea ce există; realitate. [Pron. re-al. / cf. lat. realis, fr. réel, it. reale].

REÁL², -Ă I. adj. 1. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat. 2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui șir convergent de numere raționale; funcție ~ă = funcție având ca domeniu de valori o mulțime de numere reale. 3. învățământ ~ = secție a liceului în care se studiază cu precădere științele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel)

REÁL¹ s. m. 1. mică monedă spaniolă de argint, 1/4 dintr-o peseta. 2. unitatea monetară a Braziliei, (fost) cruzeiro. (< sp., port. real, fr. réal)

REAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care există în realitate; material; concret; perceptibil; sesizabil. Lume ~ă. 2) Care corespunde lumii înconjurătoare; în conformitate cu lumea înconjurătoare. Imagine ~ă. 3) Care poate fi realizat; în stare să fie transpus în viață; realizabil. 4) Care are caracter original; autentic. /<lat. realis, germ. real, fr. réel

REAL² ~i m. Monedă spaniolă de argint, egală cu 25 de centime. /<fr. réal, sp. real

real a. 1. care există într’adevăr; 2. cu aplicațiune practică: liceu real, în opozițiune cu clasic; 3. opus lui ideal. ║ m. mică monedă spaniolă de argint în valoare de 25 centime.

2) *reál (ea 2 sil.), -ă adj. (mlat. realis, d. lat. res, lucru). Existent, efectiv, adevărat, nu fictiv: necesitate reală. Care are aplicațiune practică (fără limbĭ moarte), în opoz. cu ideal: zarafu dorește lucrurĭ reale. Adv. În mod real, realmente.

1) *reál (ea 2 sil.) m., pl. lĭ (sp. real, d. lat. regalis, regal; it. reale, fr. royal). O monetă veche spaniolă în valoare de vre-o 25 de banĭ. Astăzĭ, un sfert de franc (de peseta).

reál¹ adj. m., pl. reáli; f. reálă (re-a-), pl. reále

reál³ (realitate) s. n.

reál² (monedă) s. m., pl. reáli

reál adj. m., pl. reáli; f. sg. reálă, pl. reále