REÁL¹, reali, s. m. Veche monedă spaniolă de argint, valorând 25 de centime. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

REÁL¹, reali, s. m. Monedă spaniolă de argint. [Pr.: re-al] – Din sp., fr. réal.

REÁL², -Ă, reali, -e, adj. 1. (În opoziție cu imaginar) Care are o existență obiectivă, independentă de conștiința sau de voința noastră. V. adevărat. Nu iubesc o lume imaginară, o iubesc pe cea reală. C. PETRESCU, Î. II 88. ◊ Imagine reală v. imagine (2). ♦ (Substantivat) Ceea ce există, realitate. Animalul nu poate evada din real în ficțiune. C. PETRESCU, Î. II 186. ♦ Care există de fapt. Pericole reale creîndu-și singur, Lara scăpa ca prin minune. MACEDONSKI, O. I 266. ♦ Veritabil, efectiv. Persoana aceasta mi-a făcut reale servicii. 2. (Ec. pol.; în expr.) Valoare reală = (în opoziție cu valoare nominală) valoare intrinsecă în aur a unei monede. (Fig.) Am citit cîteva din articolele d-tale; știu cîtă reală valoare au. CARAGIALE, O. VII 297. Salariu real = cantitatea de bunuri și avantaje care pot fi obținute cu salariul nominal. Reducerea prețului de cost este unul din principalele izvoare ale creșterii salariului real al muncitorilor, tehnicienilor și funcționarilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2983. 3. (Jur.; în expr.) Drept real = (în opoziție cu drept personal) drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru (mobil sau imobil) în mod direct și imediat. 4. (În vechea organizare a învățămîntului mediu; în expr.) Liceu real = școală medie în care se punea accentul pe științele exacte (matematică, fizică etc.).

REÁL¹, reali, s. m. Monedă spaniolă de argint. Sicriul de argint și aur al sfîntului Grigorie Decapolitul... costînd 1500 reali. ODOBESCU, S. I 336.

REÁL s.m. Mică monedă spaniolă de argint. [Pron. re-al. / < sp., port. real].

REÁL, -Ă adj. 1. Care există în realitate; efectiv, adevărat. 2. Indiscutabil, incontestabil. // s.n. Ceea ce este real, ceea ce există; realitate. [Pron. re-al. / cf. lat. realis, fr. réel, it. reale].

REÁL¹ s. m. 1. mică monedă spaniolă de argint, 1/4 dintr-o peseta. 2. unitatea monetară a Braziliei, (fost) cruzeiro. (< sp., port. real, fr. réal)

REÁL², -Ă I. adj. 1. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat. 2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui șir convergent de numere raționale; funcție ~ă = funcție având ca domeniu de valori o mulțime de numere reale. 3. învățământ ~ = secție a liceului în care se studiază cu precădere științele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel)

REAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care există în realitate; material; concret; perceptibil; sesizabil. Lume ~ă. 2) Care corespunde lumii înconjurătoare; în conformitate cu lumea înconjurătoare. Imagine ~ă. 3) Care poate fi realizat; în stare să fie transpus în viață; realizabil. 4) Care are caracter original; autentic. /<lat. realis, germ. real, fr. réel

REAL² ~i m. Monedă spaniolă de argint, egală cu 25 de centime. /<fr. réal, sp. real

real a. 1. care există într’adevăr; 2. cu aplicațiune practică: liceu real, în opozițiune cu clasic; 3. opus lui ideal. ║ m. mică monedă spaniolă de argint în valoare de 25 centime.

1) *reál (ea 2 sil.) m., pl. lĭ (sp. real, d. lat. regalis, regal; it. reale, fr. royal). O monetă veche spaniolă în valoare de vre-o 25 de banĭ. Astăzĭ, un sfert de franc (de peseta).

2) *reál (ea 2 sil.), -ă adj. (mlat. realis, d. lat. res, lucru). Existent, efectiv, adevărat, nu fictiv: necesitate reală. Care are aplicațiune practică (fără limbĭ moarte), în opoz. cu ideal: zarafu dorește lucrurĭ reale. Adv. În mod real, realmente.

reál¹ adj. m., pl. reáli; f. reálă (re-a-), pl. reále

reál³ (realitate) s. n.

reál² (monedă) s. m., pl. reáli

reál adj. m., pl. reáli; f. sg. reálă, pl. reále

reál (monedă) s. m., pl. reáli

reál (realitate) s. n.