2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

REÎNSUFLEȚÍRE, reînsuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînsufleți și rezultatul ei. – V. reînsufleți.

reînsuflețire sf [At: POLIZU / V: ren~ / Pl: ~ri / E: reînsufleți] 1 Entuziasm (1). 2 Revenire la viață Si: reînviorare (4).

REÎNSUFLEȚÍRE s. f. Acțiunea de a reînsufleți și rezultatul ei; animație; viață. Plîngi; n-o s-o învieze șiroaiele amare Să-i dea rensuflețire nimic nu mai e-n stare. MACEDONSKI, O. II 273. – Scris și: rensuflețire.

REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

reînsufleți vtr [At: CR (1846), 1961/15 / V: ren~ / Pzi: esc / E: re1- + însufleți] 1-2 A (se) entuziasma (1-2) din nou Si: a (se) reînviora (5-6). 3-4 A prinde sau a face să prindă din nou viață Si: a (se) reanima (3).

rensuflețire sf vz reînsuflețire

REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Re1- + însufleți.

REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. A însufleți din nou, a face să prindă, să aibă din nou viață. Primăvara reînsuflețește natura.Chipul ei... avu darul de-a-l reînsufleți. D. ZAMFIRESCU, la CADE.

A SE REÎNSUFLEȚÍ mă ~ésc intranz. A se însufleți din nou. /re- + a se însufleți

A REÎNSUFLEȚÍ ~ésc tranz. A face sa se reînsuflețească; a face să prindă din nou viață. /re- + a însufleți

*reînsuflețésc v. tr. (re- și însuflețesc). Însuflețesc ĭar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reînsuflețíre (-su-fle-) s. f., g.-d. art. reînsuflețírii; pl. reînsuflețíri

reînsuflețíre s. f. însuflețire

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNSUFLEȚÍRE s. 1. v. reanimare. 2. v. reînviere. 3. reanimare, reînviorare. (~ atmosferei din sală.)

REÎNSUFLEȚIRE s. 1. reanimare. (~ unui muribund.) 2. reînviere, (livr.) resurecție. (~ unui mort.) 3. reanimare, reînviorare. (~ atmosferei.)

REÎNSUFLEȚÍ vb. 1. v. reanima. 2. v. reînvia. 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)

REÎNSUFLEȚI vb. 1. a reanima. (A ~ un muribund.) 2. a reînvia. (Natura s-a ~.) 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)

Intrare: reînsuflețire
reînsuflețire substantiv feminin
  • silabație: -su-fle- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînsuflețire
  • reînsuflețirea
plural
  • reînsuflețiri
  • reînsuflețirile
genitiv-dativ singular
  • reînsuflețiri
  • reînsuflețirii
plural
  • reînsuflețiri
  • reînsuflețirilor
vocativ singular
plural
rensuflețire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rensuflețire
  • rensuflețirea
plural
  • rensuflețiri
  • rensuflețirile
genitiv-dativ singular
  • rensuflețiri
  • rensuflețirii
plural
  • rensuflețiri
  • rensuflețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: reînsufleți
  • silabație: -su-fle-ți info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînsufleți
  • reînsuflețire
  • reînsuflețit
  • reînsuflețitu‑
  • reînsuflețind
  • reînsuflețindu‑
singular plural
  • reînsuflețește
  • reînsuflețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînsuflețesc
(să)
  • reînsuflețesc
  • reînsuflețeam
  • reînsufleții
  • reînsuflețisem
a II-a (tu)
  • reînsuflețești
(să)
  • reînsuflețești
  • reînsuflețeai
  • reînsuflețiși
  • reînsuflețiseși
a III-a (el, ea)
  • reînsuflețește
(să)
  • reînsuflețească
  • reînsuflețea
  • reînsufleți
  • reînsuflețise
plural I (noi)
  • reînsuflețim
(să)
  • reînsuflețim
  • reînsuflețeam
  • reînsuflețirăm
  • reînsuflețiserăm
  • reînsuflețisem
a II-a (voi)
  • reînsuflețiți
(să)
  • reînsuflețiți
  • reînsuflețeați
  • reînsuflețirăți
  • reînsuflețiserăți
  • reînsuflețiseți
a III-a (ei, ele)
  • reînsuflețesc
(să)
  • reînsuflețească
  • reînsuflețeau
  • reînsufleți
  • reînsuflețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

reînsuflețire rensuflețire

etimologie:

  • vezi reînsufleți
    surse: DEX '98 DEX '09

reînsufleți

  • 1. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reanima reînvia attach_file 2 exemple
    exemple
    • Primăvara reînsuflețește natura.
      surse: DLRLC
    • Chipul ei... avu darul de-a-l reînsufleți. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix re- + însufleți.
    surse: DEX '09