2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

reînscăunare sf [At: DM / Pl: ? / E: reînscăuna] (Înv) Înscăunare din nou.

REÎNSCĂUNÁRE, reînscăunări, s. f. Acțiunea de a (se) reînscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. reînscăuna.

REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Pref. re- + înscăuna.

reînscăuna vtr [At: DM / Pzi: ~nez / E: re1- + înscăuna] (Înv) 1-2 A (se) înscăuna din nou.

REÎNSCĂUNÁ, reînscăunez, vb. I. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) înscăuna din nou. [Pr.: -scă-u-] – Re1- + înscăuna.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reînscăunáre (înv.) (-scă-u-) s. f., g.-d. art. reînscăunắrii; pl. reînscăunắri

reînscăunáre s. f. înscăunare

reînscăuná (a ~) (înv.) (-scă-u-) vb., ind. prez. 3 reînscăuneáză

reînscăuná vb. (sil. -scă-u-), ind. prez. 1 sg. reînscăunéz, 3 sg. și pl. reînscăuneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNSCĂUNÁRE s. v. reinstalare, reîntronare, restaurare, restaurație.

reînscăunare s. v. REINSTALARE. REÎNTRONARE. RESTAURARE. RESTAURAȚIE.

REÎNSCĂUNÁ vb. v. reinstaura, reîntrona, restaura.

reînscăuna vb. v. REINSTAURA. REÎNTRONA. RESTAURA.

Intrare: reînscăunare
reînscăunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînscăunare
  • reînscăunarea
plural
  • reînscăunări
  • reînscăunările
genitiv-dativ singular
  • reînscăunări
  • reînscăunării
plural
  • reînscăunări
  • reînscăunărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reînscăuna
  • silabație: -scă-u- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînscăuna
  • reînscăunare
  • reînscăunat
  • reînscăunatu‑
  • reînscăunând
  • reînscăunându‑
singular plural
  • reînscăunea
  • reînscăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînscăunez
(să)
  • reînscăunez
  • reînscăunam
  • reînscăunai
  • reînscăunasem
a II-a (tu)
  • reînscăunezi
(să)
  • reînscăunezi
  • reînscăunai
  • reînscăunași
  • reînscăunaseși
a III-a (el, ea)
  • reînscăunea
(să)
  • reînscăuneze
  • reînscăuna
  • reînscăună
  • reînscăunase
plural I (noi)
  • reînscăunăm
(să)
  • reînscăunăm
  • reînscăunam
  • reînscăunarăm
  • reînscăunaserăm
  • reînscăunasem
a II-a (voi)
  • reînscăunați
(să)
  • reînscăunați
  • reînscăunați
  • reînscăunarăți
  • reînscăunaserăți
  • reînscăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • reînscăunea
(să)
  • reînscăuneze
  • reînscăunau
  • reînscăuna
  • reînscăunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)