raznă² sf [At: CONV. LIT. XX, 1016 / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) Felie de măr sau de pară.

raznă¹ sf [At: DELAVRANCEA, T. 131 / Pl: ~ne / E: pvb răzni] 1 Împrăștiere. 2 (Fig) Digresiune (1).

râșnă sf vz râznă

râznă¹ sf [At: ARDELEANU, V. P. 36 / V: râșnă, riz~ / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Reg) Vagonet cu care se transportă piatra, minereul etc. de la locul de extracție până la gura unei mine. 2 (Reg) Conținutul unei râzne (1).

riznă sf vz râznă²

RAZNĂ, razne, s. f. Faptul de a se răzleți, răzlețire. Prostia pîndește mintea omului cum pîndesc lupii razna oilor. DELAVRANCEA, H. T. 129. ♦ Fig. Deviere, digresiune. Reținută și măiestrită, fără lăbărțări, razne și prisosuri, ea [conversația] învăluia în mreje puternice, uimea, răpea, fermeca. M. I. CARAGIALE, C. 14.

RÎZNĂ, rîzne, s. f. (Regional) Vagonet cu care se transportă piatra și minereul de la locul de extracție pînă la gura unei mine. A trimis la ziuă 28 de rîzne, aproape două norme. DAVIDOGLU, M. 34.

ráznă adv. (vsl. razĭnĭ, razna, divers, diferit, d. particula razŭ = rom. des- din des-part; sîrb. razni, rus. ráznyĭ, róznyĭ, diferit, bg. răzno, în mod diferit. V. răzleț). Despărțit de aĭ tăĭ, pe departe, rătăcind: a umbla razna. Depărtîndu-te de drumu obișnuit: haĭ s-o luăm razna peste cîmp ca s’ajungem maĭ răpede – Și arázna (vest).

raznă (rar) s. f., g.-d. art. raznei; pl. razne

râznă (reg.) s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

raznă (rar) s. f., g.-d. art. raznei; pl. razne

râznă (reg.) s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

raznă s. f., g.-d. art. raznei; pl. razne

râznă s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

raznă, razne, s.f. (pop.) 1. răzlețire, împrăștiere; deviere, divagare. 2. felie de măr.

rấznă, râzne, s.f. (reg.; înv.) Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „...nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu, 1999: 273). – Et. nec. (MDA).

râznă, râzne, s.f. – (reg.; înv.) Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „...nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu, 1999: 273). – Et. nec. (MDA).

râznă, -e, s.f. – Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „... nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu 1999: 273). – Et. nec. (MDA).