râznă¹ sf [At: ARDELEANU, V. P. 36 / V: râșnă, riz~ / Pl: ~ne / E: nct] 1 (Reg) Vagonet cu care se transportă piatra, minereul etc. de la locul de extracție până la gura unei mine. 2 (Reg) Conținutul unei râzne (1).

râșnă sf vz râznă

riznă sf vz râznă²

RÎZNĂ, rîzne, s. f. (Regional) Vagonet cu care se transportă piatra și minereul de la locul de extracție pînă la gura unei mine. A trimis la ziuă 28 de rîzne, aproape două norme. DAVIDOGLU, M. 34.

râznă (reg.) s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

râznă (reg.) s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

râznă s. f., g.-d. art. râznei; pl. râzne

rấznă, râzne, s.f. (reg.; înv.) Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „...nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu, 1999: 273). – Et. nec. (MDA).

râznă, râzne, s.f. – (reg.; înv.) Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „...nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu, 1999: 273). – Et. nec. (MDA).

râznă, -e, s.f. – Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracție până la gura minei: „... nu lăsa omul să se culce pe ștrec, pe care se duc râznele cu minereu...” (Bilțiu 1999: 273). – Et. nec. (MDA).