RAZACHIE s. f. Varietate de viță-de-vie care dă struguri cu boabe mari, lunguiețe și foarte cărnoase. – Din tc. razakı, ngr. razakí.

razachie [At: IORGA, S. D. XII, 68 / V: (îvp) ~acăie, ~zăc~, ~zda~, răzic~, rez~, rezăc~, rezic~ / Pl: ~ii / E: tc razaki cf bg разакия, srb razakija, ngr ραζαϰί] 1 sf Soi românesc de viță de vie care produce struguri (de masă) cu boabe mari, albe sau roșii, lunguiețe și foarte cărnoase. 2 sf Strugure produs de razachie (1). 3 a De culoarea razachiei (2). 4 a (Îe) A o lua pe coarda ~ A o lua cu binișorul. 5 sf (#Reg. determinat prin „sălbatică”) Agriș (1) (Ribes grossularia).

RAZACHIE s. f. Varietate de viță de vie care dă struguri cu boabe mari, lunguiețe și foarte cărnoase. – Din tc. razakı, ngr. razakí.

RAZACHIE s. f. Varietate de viță de vie care dă struguri pentru masă, cu boabe mari, albe sau roșii, lunguiețe, foarte cărnoase.

RAZACHIE ~i f. Varietate de viță de vie având struguri cu boabe mari, cărnoase, de culoare albă sau roșie. /<turc. razaki, ngr. razaki

razachie f. varietate de struguri cu boabe mari ovale, albe sau roșii și cu coaja groasă. [Turc. RAZAKI].

razachíe f. (turc. razaki, d. ar. rezaki, care vine d. rez, butuc de viță; ngr. razaki, bg. sîrb. vazakija). Un fel de strugurĭ cu boabele maĭ lungĭ chear de cît la poama coarnă și numițĭ și țîța vaciĭ saŭ țîța capreĭ. Adj. Un strugure razachiŭ, – Și rez- (1792).

razacăie sf vz razachie

razăchie sf vz razachie

razdachie sf vz razachie

răzăchie sf vz razachie

răzichie sf vz razachie

rezachie sf vz razachie

rezăchie sf vz razachie

rezâchie sf vz razachie

rezachíe, V. razachie.

razachie s. f., art. razachia, g.-d. razachii, art. razachiei

razachie s. f., art. razachia, g.-d. razachii, art. razachiei

razachie s. f., art. razachia, g.-d. art. razachiei; pl. razachii

razachie

razachie.

RAZACHIE s. (BOT.) țâța-vacii. (~ este o specie de struguri.)

RAZACHIE s. (BOT.) țîța-vacii. (~ este o specie de struguri.)

RĂZĂCHIE s. v. coacăză.

răzăchie s. v. COACĂZĂ.

razachie (-ii), s. f. – Varietate de struguri de masă. Tc. (arab.) razaki (Șeineanu, II, 300; Lokotsch 1715), cf. ngr. ῥαζάϰι, alb. rezaki, sb. razaklija.

RAZACHÍE (< tc., ngr.) s. f. Soi românesc de viță de vie, cu ciorchini cilindro-conici, având boabele uniforme, albe (r. albă) sau roșii (r. roșie). Se cultivă pentru producerea strugurilor de masă, prezentând interes și pentru lucrările de selecție a viței de vie.

a lua (pe cineva) pe coarda razachie expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva).