2 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

RATEȘ, rateșe, s. n. (Înv.) Han așezat la o șosea principală. [Var.: ratoș s. n.] – Din ucr. ratuś.

RATOȘ s. n. v. rateș.

RATOȘ s. n. v. rateș.

RATOȘ s. n. v. rateș.

rateș sn [At: GANE, N. II, 158 / V: ~toș, ~tuș / Pl: ~e / E: ucr ратуш] 1 (Îrg) Han mare așezat pe un drum principal în afara localităților. 2 (Dep) Casă mare, veche și dărăpănată Si: hardughie (1). 3 (Reg) Șură.

ratoș sn vz rateș

ratuș sn vz rateș

râtos2, ~oasă a [At: CHEST. II, 73/411 / Pl: ~oși, ~oase / E: rât2 + -os] (Reg; d. terenuri) Mlăștinos.

râtos1, ~oasă a [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~oși, ~oase / E: rât1 + -os] 1 (D. porci) Cu râtul mare. 2 (Fig; d. oameni) Grosolan (1). 3 (Fig; d. oameni) Țâfnos.

RATEȘ, rateșe, s. n. (Reg.; înv.) Han așezat la o șosea principală. [Var.: ratoș s. n.] – Din ucr. ratuś.

RATEȘ, rateșe, s. n. (Mold., Bucov., învechit) Han la drumul mare. După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. SADOVEANU, O. I 362. Am eu palate roșii și mari cît un rateș, ca Petrea Anastasiu? HOGAȘ, DR. II 101. – Variante: ratoș (IBRĂILEANU, S. 15), ratuș s. n.

RATUȘ s. n. v. rateș.

RATEȘ ~e n. înv. Han așezat la un drum circulat. /<ucr. ratuš

ràtoș n. Mold. han la drumul mare: dela ratoș mai la vale POP. [Rut. RATUȘ (din nemț. Rathaus)].

ráteș (Mold. sud), rátoș și rátuș (nord) n., pl. e (rut. rátuš, rátuša, han; pol. ratusz, rus. rátuša, primărie, d. germ. rathaus, primărie. Cp. cu conteș). Han mare la drum (nu în sat orĭ în oraș): rateșu luĭ Conachi (Covurluĭ). Fig. Iron. Hardughie, casă mare și nu prea frumoasă.

rátoș, rátuș, V. rateș.

rîtós, -oásă adj. (d. rît 1). Fig. Fam. Cu rîtu mare, obraznic.

Ortografice DOOM

rateș (înv.) s. n., pl. rateșe

rateș (înv.) s. n., pl. rateșe

rateș s. n., pl. rateșe

Etimologice

rateș (rateșe), s. n. – Han, posadă. – Var. ratuș. Germ. Rathaus, prin intermediul pol. ratusz, rut. ratuš (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 310). În Mold.

Sinonime

RÂTOS adj. v. mlăștinos, mocirlos, smârcos.

rîtos adj. v. MLĂȘTINOS. MOCIRLOS. SMÎRCOS.

Arhaisme și regionalisme

rateș, rateșe, s.n. (reg.; înv.) 1. han mare la drum. 2. (fig.) hardughie.

râtos1, -oasă, râtoși, -oase, adj. (reg.) 1. (porc) cu râtul mare. 2. grosolan, bădăran.

Intrare: rateș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rateș
  • rateșul
  • rateșu‑
plural
  • rateșe
  • rateșele
genitiv-dativ singular
  • rateș
  • rateșului
plural
  • rateșe
  • rateșelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ratoș
  • ratoșul
  • ratoșu‑
plural
  • ratoșe
  • ratoșele
genitiv-dativ singular
  • ratoș
  • ratoșului
plural
  • ratoșe
  • ratoșelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ratuș
  • ratușul
plural
  • ratușe
  • ratușele
genitiv-dativ singular
  • ratuș
  • ratușului
plural
  • ratușe
  • ratușelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: râtos
râtos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râtos
  • râtosul
  • râtosu‑
  • râtoasă
  • râtoasa
plural
  • râtoși
  • râtoșii
  • râtoase
  • râtoasele
genitiv-dativ singular
  • râtos
  • râtosului
  • râtoase
  • râtoasei
plural
  • râtoși
  • râtoșilor
  • râtoase
  • râtoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rateș, rateșesubstantiv neutru

  • 1. învechit Han așezat la o șosea principală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. SADOVEANU, O. I 362. DLRLC
    • format_quote Am eu palate roșii și mari cît un rateș, ca Petrea Anastasiu? HOGAȘ, DR. II 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.