RATEȘ, rateșe, s. n. (Mold., Bucov., învechit) Han la drumul mare. După înfățișare, am cunoscut că e un rateș boieresc. SADOVEANU, O. I 362. Am eu palate roșii și mari cît un rateș, ca Petrea Anastasiu? HOGAȘ, DR. II 101. – Variante: ratoș (IBRĂILEANU, S. 15), ratuș s. n.