ratin sn vz radină

RADINĂ, radine, s. f. (Reg.) 1. Amestec de rădăcini și de crengi de copaci care atârnă de pe mal în apă sau plutesc pe apă. 2. Loc de sub mal, scobit, unde se adună peștii. 3. Rețea cu ochiuri mari care se montează la setcile de prins pește. – Din sb., rus. redina.

radină sf [At: ANTIPA, P. 114 / V: răd~, rati~, ratin sm / Pl: ~ne, ~ni / E: rs редина, srb redina] (Reg) 1 Răgălie (1). 2 (Îe) Parcă ești prins pe rădini Se spune despre un om ud până la piele. 3 (Îf ratină) Creangă (1). 4 (Îf ratină; lpl) Vreascuri. 5 Bucată de lemn rotundă. 6 Sirec.

rădină sf vz radină

rățin sm vz ricin

răținuș sn vz ricin

recin sm, sn vz ricin

rețim smn vz ricin

rețin smn vz ricin

reținus sn vz ricin

ricin [At: DDRF / V: (reg) re~, rițin, rețin, rețim, rățim sm, reținus, riținuș (A și: riținuș), rițâmuș, rițămuș, răținuș, rițiuș sn / Pl: ~i sm, ~e sn / E: lat ricinus, ger Rizinus, mg ricinus] 1 sm Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete Si: căpușă (2) (Ricinus communis). 2 sm (Îc) Ulei (sau unt, pop oloi) de ~ Ulei extras din semințele ricinului (1), cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc. Si: (pop) ricină (2). 3 sn (Trs; Mar; îf riținuș) Ulei de ricin (2).

rițămuș sn vz ricin

rițâmuș sn vz ricin

rițin sm vz ricin

rițină sf vz ricină

riținuș sn vz ricin

rițiuș sn vz ricin

RADINĂ, radine, s. f. (Reg.) 1. Amestec de rădăcini și de crengi de copaci care atârnă de pe mal în apă sau plutesc pe apă. 2. Loc de sub mal, scobit, unde se adună peștii. 3. Rețea cu ochiuri mari care se montează la setcile de prins pește. – Din scr., rus. redina.

RADINĂ, radine, s. f. (Regional) 1. Împletitură, amestec de rădăcini și crengi de copaci care se rup din malul unei ape și plutesc pe apă sau rămîn prinse de mal. ♦ Loc așezat sub mal, cu rădăcini de arbori, unde se adună peștii; plavie, răgălie. Peștele stă întotdeauna la radină (Oltenia) sau la răgălie ori plavie (Argeș), adică stă ascuns între rădăcinile pomilor de pe mal. ANTIPA, P. 137. 2. Rețea cu ochiuri mari, care se montează la una sau la ambele părți ale setcilor de prins pește; sirec. [Rețelele] cu ochi rari se numesc radină... sau sirec. ANTIPA, P. 496.

RICIN, ricini, s. m. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu tulpina de culoare roșiatică, cu frunze mari, crestate ca o palmă, strălucitoare, cu florile dese, cele femele roșietice și cele mascule gălbui (Ricinus communis); căpușă (2). ◊ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semințele acestei plante, întrebuințat, în medicină, ca purgativ; (popular) ricină. – Variantă: (învechit) rițin (PISCUPESCU, O. 293) s. m.

RICIN s.m. Plantă oleaginoasă cu frunzele mari, strălucitoare și cu flori roșietice sau gălbui, din semințele căreia se extrage un ulei folosit ca lubrifiant și purgativ. [Cf. it. ricino, fr. ricin, lat. ricinus].

RICIN s. m. plantă oleaginoasă cu frunze mari, strălucitoare, cu flori roșietice, din semințele căreia se extrage un ulei, ca lubrifiant și purgativ. (< fr. ricin, lat. ricinus, germ. Rizinus)

RICIN ~i m. Plantă erbacee, cu frunze mari, palmate, și cu flori roșietice, cultivată pentru fructul sub formă de capsulă care conține semințe bogate în ulei, folosit în medicină și în industrie. /<lat. ricinus, germ. Rizinus

radine f. pl. cele două plăși laterale ale setcei. [Origină necunoscută].

ricin n. plantă ale cării grăunțe dau un uleiu purgativ (vulgar căpușă).

rádină f., pl. rădinĭ, ca străchinĭ (vsl. radina, cuv. cu înț. neșt. la Miklosich), Dun. Răgălie. Rădăcinĭ de arinĭ, de sălciĭ, de plopĭ care cresc pe mal. – Și rátină (Olt.)

rátină, V. radină.

răgălíe, răgățînă, sud. f., pl. ĭ (cp. cu vsl. rogatŭ, cornut). Buturugă saŭ rădăcină de salcie orĭ de alt copac adusă de rîŭ saŭ dezgropată de oamenĭ ca s’o întrebuințeze ca combustibil. – Și rádină.

*recín, V. ricin.

1) *rețín, rețínă s. V. ricin.

*ricín m. (lat. ricinus, it. ricino, fr. ricin; ngr. ritsinon și retsina). Bot. O plantă eŭforbiacee cu frunze marĭ palmate originară din Africa, unde ajunge un adevărat copac de 10-12 metri, și cultivată ca plantă ornamentală și’n Eŭropa, unde ajunge pînă la 2-3 metri (ricinus communis). Pop. recin, rețin și rețină. – Din semințele eĭ, ca niște boabe de fasole, se scoate cunoscutu purgativ numit unt de ricin, care e foarte eficace. Supt formă de infuziune, 5-6 semințe produc un efect puternic, ĭar dacă-s maĭ multe, rănesc mațele și pot avea urmărĭ grave. În China, untu saŭ uleĭu de ricin se întrebuințează la bucate!

radină (reg.) s. f., g.-d. art. radinei; pl. radine

răgălie (reg.) s. f., art. răgălia, g.-d. art. răgăliei; pl. răgălii, art. răgăliile (desp. -li-i-)

ricin (plantă) s. m., pl. ricini

radină (reg.) s. f., g.-d. art. radinei; pl. radine

ricin (plantă) s. m., pl. ricini

radină s. f., g.-d. art. radinei; pl. radine

ricin s. m., pl. ricini

RICÍN (< fr., lat.) s. n. Plantă (anuală în climatul temperat și perenă în cel subtropical) din familia euforbiaceelor; are rădăcina puternică, pivotantă și tulpina înaltă de 1-2 m, cu frunze mari palmat-lobate, pețioli lungi și cu flori unisexuate de culoare, verde, roz, roșu sau violet (Ricinus communis). Fructul este o capsulă cu trei compartimente, cu semințe mari (de 5-22 cm) ce conțin 47-53% ulei nesicativ, neinflamabil, ce își păstrează consistența la variații mari de temperatură. Se folosește ca lubrifiant pentru angrenaje de mare viteză, la motoarele de avion și în industria farmaceutică, a pielăriei, a săpunului etc. Sin. căpușă (2). ◊ Ulei sau unt de r. = ulei extras din semințele de ricin, cu acțiune laxativă.

RICINUS L., RICIN, CĂPȘUNĂ, fam. Euphorbiaceae. Gen care are o singură specie: Ricinus communis L. Specie originară din Africa și sudul Europei. Plantă erbacee sau arborescentă cu creștere rapidă, tulpină roșiatică sau albăstruie, glabră, deseori făinoasă, fistuloasă, ramificată, pînă la 3 m înălțime, iar în locurile ei de proveniență, 12 m. Frunze mari, palmat-lobate, lobi dentați, alterne, lung-pețiolate, ascuțite, lucioase. Flori destul de mari, monoice (caliciul pergamentos cu 3-5 lacinii, stamine cu filamente de cîteva ori ramificate), dispuse în raceme, în vîrful crengilor, la bază cele mascule, gălbui, celelalte la vîrf, roșietice. înflorește vara. Fruct, capsulă. Are numeroase varietăți și soiuri care se deosebesc între ele prin înălțime, coloritul tulpinei sau al frunzelor, inflorescență, frunze (spinoase, glabre) etc.

RADINĂ s. v. răgălie, sirec.

RICIN s. (BOT.; Ricinus communis) căpușă.

radină s. v. RĂGĂLIE. SIREC.

RICIN s. (BOT.; Ricinus communis) căpușă.